„Acest hobby m-a prins atât de tare încât în februarie 2010 lansam primul blog românesc de scrapbooking”

Se ia una bucată om creativ și minunat și se supune unor 7 întrebări care au scopul de a ne ajuta să cunoaștem omul creativ mai bine. În interviul de astăzi am plăcerea de a v-o prezenta pe Veronica Svanström. Să-i dăm drumul.

DAVID: Bună Veronica! Înainte de a trece la întrebări, te rog să ne spui mai multe despre tine, orice consideri că este important ca cititorii acestui blog să afle.

VERONICA: Bună, David! Despre mine, foarte pe scurt: sunt traducător de profesie, petrec prea mult timp în fața calculatorului, dar compensez creând cu mult drag albume handmade personalizate prin scrapbooking.

DAVID: Cât de importantă consideri că este arta pentru dezvoltarea creativității?

VERONICA: Eu aș zice că este esențială. Arta trebuie să facă parte din viață fiecărui om,  ea contribuind în mod decisiv la dezvoltarea armonioasă a ființei umane. Până la urmă, arta este exprimarea unor sentimente, gânduri, observații. Noi toți facem asta, în fiecare zi, numai că unii aleg ca formă de exprimare arta. Pe de altă parte, arta este și manifestarea unor abilități native, iar atelierele de scrapbooking “Happy Scrappy” sunt ocazia perfectă de a ne descoperi și dezvolta abilitățile native, precum și de a deprinde altele noi, necesare pentru viitor.

DAVID: Știu că ești pasionată de scrapbooking, însă ce este scrapbooking-ul?

VERONICA: Eu cred că scrapbooking-ul înseamnă, în primul rând, emoție. Dar să lăsăm ce cred eu. Scrapbooking-ul a pornit de la ideea de a ne păstra și transmite amintirile Într-un mod creativ și artistic. Practic, dacă paginile unui album clasic se concentrează pe fotografii, scrapbookingul este cel care le dă un aer absolut personal și unic. Scrapbooking-ul ne permite, deci, să ne ilustrăm viețile, să le transformăm într-o poveste reală, pe care să o “condimentăm” după gustul nostru, cu decorațiuni, câteva cuvinte, suveniruri și alte cele, urmând ca mai apoi să o transmitem generațiilor viitoare. Este foarte emoționant să vezi cum o pagină de album scrapbook crează o punte Între trecut, prezent și viitor.

DAVID: Povestește-ne mai multe despre felul în care ai descoperit scrapbooking-ul și cum ai reușit să evoluezi din acest punct de vedere.

VERONICA: Despre scrapbooking am aflat într-o seară friguroasă de noiembrie a anului 2009. Eram departe de casă, în nordica Suedie și aveam 32 ani. Prietena mea, Anne, cea care m-a introdus în tainele acestui hobby, mi-a oferit un “kit al începătorului”. Nu știu cât am reușit eu să intuiesc în acea seară importantă acestui cadou, cert este că a două zi eram la magazin pentru a-mi consolida “arsenalul”. Nu-mi doream decât să încep să experimentez.  Cert e că acest hobby m-a “prins” atât de tare încât în februarie 2010 lansam primul blog românesc de scrapbooking, în mai 2010, deschideam primul magazin virtual cu produse scrapbooking, activ atât în România cât și în Suedia. Iar în iulie 2010 organizam prima întâlnire de scrapbooking din România, la Craiova.  În 2013 am revenit în țara, iar din februarie 2014 atelierele de scrapbooking au devenit o componentă constantă a timpului liber pentru copii și părinți.

Evoluția, în acest sens, a fost urmarea firească a pasiunii. Am simțit că nu pot sta acasă și practica acest hobby de una singură. Pasiunea trebuia împărtășită cuiva. Și cum copiii au fost primii care au reacționat întotdeauna cu entuziasm maxim la vederea creațiilor, dorindu-și foarte mult să realizeze și ei ceva similar, am decis că e momentul să le oferim această oportunitate. Astfel, ei vin împreună cu mămicile (trebuie să fie însoțiți de un adult) și, împreună, crează cele mai originale felicitări, pagini scrapbook, seturi de birou, calendare, albume cu diverse formate și tematici mereu diferite. Toate acestea în premieră națională, Casa de Cultură “Traian Demetrescu”, fiind singura din România care oferă astfel de ateliere.

DAVID: Când vine vorba de scrapbooking, care consideri că este cea mai mare provocare pe care o persoană ar avea-o, în cazul în care ar dori să se apuce de această activitate?

VERONICA: Diferă de la persoană la persoană, dar printre cele mai mari provocări probabil că se va număra bugetul. Se știe că orice hobby e costisitor. Însă la atelierele de la Casa de Cultură “Traian Demetrescu” participanții pot deprinde tehnici valoroase, aproape gratuit.

Un alt aspect cu care noi toți ne confruntăm este această aparentă “lipsă” a timpului. Pentru că nu este vorba decât de o rutină, care este greu de “spart”. Până la urmă, noi toți ne facem timp pentru ceea ce ne place cu adevărat.

DAVID: Știu că ești una din persoanele care promovează scrapbooking-ul în România. Povestește-ne mai multe despre evenimentele ce au avut loc până acum la nivel local sau național.

VERONICA: În principiu, toate evenimentele scrapbooking desfășurate la nivel local constituie o premieră și la nivel național. Printre ele se număra, de exemplu, seria de ateliere “Sănătate prin artă” în cadrul căreia participanții au creat albumul din imagine, având ca temă sănătatea.

11009053_10153194378494047_581862631_n

Am încercat astfel să încurajăm un obicei sănătos, acela de a găti în casă și a servi masa în familie.  Pe durata desfășurării acestor ateliere, participanții au gătit și au servit masa împreună cu familia, au făcut fotografii în fiecare etapă, pentru ca apoi să le introducă în album, împreună cu rețetele preparatelor obținute, iar la final am făcut și schimb de rețete. Toate preparatele au fost delicioase.

O altă premieră a avut loc pe 15 ianuarie, când s-au împlinit 165 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. 34 de copii ai clasei a V-a C de la Școală Gimnazială nr. 2 “Traian” au omagiat poetul “nepereche” prin pagini scrapbooking. Coordonați de dna profesor Nadia Sutelcăƒ, fiecare și-a ales 1 strofă din poezia preferată, strofă care a devenit elementul central al creației lor. Lucrările lor de excepție au fost expuse la Casa de Cultură “Traian Demetrescu” pe 12 februarie 2015.

Cel mai recent este atelierul gratuit de Dragobete, în cadrul căruia majoritatea participanților fiind adulți. A fost un melanj foarte frumos de persoane din toate categoriile socio-profesionale și de diferite vârste care au creat felicitări pentru persoanele dragi, respectând o anumită schița și o gamă de 4 culori. Creațiile au fost adevărate opere de artă.

Acest atelier va fi urmat de încă unul, tot gratuit, dedicat Zilei Internaționale a Femeii. Joi, 5 martie, începând cu orele 18.00, invităm craiovenii să ni se alăture pentru a crea pagini de album dedicate femeilor dragi din viață lor.

Încheiem cu seria curentă de ateliere, ce se va finaliza pe 11 iunie cu un concurs cu premii în produse scrapbooking. În cadrul acestei serii am făcut un pas mai departe în sensul că participanții au ocazia să deprindă tehnici valoroase creând articole unice și inedite. Astfel, am creat deja setul de birou, vom continua cu albumul rapid pentru 12 fotografii și vom încheia cu calendarul foto de birou, în stil vintage. Bineînțeles, toate acestea sunt presărate cu atelierele “clasice” în timpul cărora creăm felicitări-șevalet, -balansoar, cu trepte laterale sau pe centru, și pagini de album cu cele mai diverse tematici, toate adaptate la sezon, bineînțeles.

DAVID: Dacă până acum nu am avut nicio tangență cu această activitate, însă de mâine mi-aș dori să încep, care ar fi lucrurile noi de care aș avea parte în viața mea?

VERONICA: Satisfacția realizării unor creații unice și cu valoare sentimentală deosebită, bucuria de a crea pentru ceilalți. Emoție și încântare. Terapie prin artă, balsam pentru suflet, energie pozitivă. La tot pasul :) .

DAVID: Cam atât din partea mea. Mă bucur tare mult că m-ai lămurit puțin mai mult și că ai reușit să-mi stârnești curiozitatea. Dacă dorești să adaugi orice altceva, rândurile următoare sunt ale tale.

VERONICA: Și eu mă bucur mult că ai dorit să afli mai multe despre acest minunat hobby și îți mulțumesc pentru interviu!

Ești optimist sau pesimist? Da sau ba?

Ești optimist sau pesimist? Te-ai întrebat vreodată care este tabăra din care faci parte? Ești persoana care vede partea plină a paharului sau acea persoană care preferă să nu se uite la pahar din frica de a vedea jumătatea goală a acestuia?

Până la sfârșitul articolului sper să te ajut să descoperi răspunsul la această întrebare. Ideea este că, în spatele fiecărui cuvânt se află mai mult decât o simplă tipologie, însă în simplitatea lucrurilor putem descoperi importanța din spatele cuvintelor „da” și „nu”.

optimist-sau-pesimistFolosim de atât de multe ori aceste două cuvinte zilnic, încât parcă și-au pierdut semnificația. Și nu doar că le folosim zilnic, însă le folosim de când ne naștem și până când murim. Gândește-te la un bebeluș căruia i se oferă mâncare. Atunci când îi este dusă în fața gurii lingurița, bebelușul va întoarce capul către stânga sau dreapta încercând să spună că nu-i place mâncarea. În fine, intrăm în alt subiect, însă vroiam să scot în evidență importanța a două cuvinte: „da” și „nu”.

Putem asocia foarte ușor optimismul cu „da”, marea majoritate a oamenilor optimiști fiind deschiși la nou și experimentând regulat noi activităţi, iar pesimismul  poate fi asociat cu „nu”, marea majoritate a pesimiștilor fiind cât mai lipiți de o zonă de confort, de o rutină, de activități cât mai sigure. (more…)

Asta-i singura ta opțiune

Gândește-te la situațiile neplăcute de care ai avut parte anul trecut și la felul în care au apărut, la felul în care au persistat, la felul în care ai reușit să le depășești. Te pun să te gândești acum pentru că atunci, fix în momentul în care cele neplăcute se întâmplă, ne este greu să ne focusăm pe lucrurile care sunt bune. Și crede-mă, sunt foarte multe lucruri bune prezente în viața ta, indiferent de cât de neagră ar părea situația în care te afli.

singura-optiuneAnul trecut, pentru mine, a fost un an al schimbărilor, un an în care am fost debusolat din foarte multe puncte de vedere, în care am început lucruri și nu le-am continuat pe toate și doar pe câteva din ele le terminam. A fost un an care, cu toate că în primă fază a părut foarte nereușit, m-a ajutat să mă descopăr mai bine, să știu ce îmi doresc.

Tot ce încerc să spun este că, cu toate că lucrurile nu păreau prea roz, pentru că nu-mi plăcea faptul că nu reușeam să duc la bun sfârșit multe din lucrurile pe care mi le propuneam, perioada respectivă a fost una extraordinar de bună. Iar dacă acum mă gândesc și la alte lucruri care s-au întâmplat atunci, realizez că nu a fost nici pe departe cea mai proastă perioadă din viața mea. Ba chiar aș putea-o considera un pas important pentru anul acesta.

Pesimismul nu este nimic altceva decât o cale de a începe

(more…)

E o senzaţie de mulţumire, să te uiţi la un lucru, să ştii că ai pus o parte din tine în obiectul acela

Continuând seria interviurilor optimiste, luna aceasta vin cu ceva special pentru voi. Vreau să cunoașteți două persoane minunate, doi băieți simpatici care fac lucruri interesante. Alexandru Andrei și Marius Pandelea sunt persoanele din spatele SkooBooks, atelierul unde jurnalele handmade prind viață.

Pe băieți i-am întâlnit în cadrul atelierelor de la Incubator107 Craiova, undeva acum un an de zile. De atunci am ajuns să-i descopăr din ce în ce mai mult, având ocazia, în cele din urmă, să asist la conceperea unui jurnal handmade, de la 0 la 100. Însă n-o să stric farmecul interviului cu mai multe detalii, așa că îi las pe ei să spună mai multe.

 

Alexandru Andrei

Alexandru Andrei

Marius Pandelea

Marius Pandelea

Salutare băieți! Sunt bucuros că ați acceptat să răspundeți la câteva întrebări, însă înainte de a trece la întrebări mi-ar plăcea să le spuneți cititorilor câteva lucruri care vă caracterizează.

E destul de greu, și chiar nu îmi stă în caracter să mă caracterizez singur. Pot să spun doar că oamenii cred despre mine că sunt o persoana tăcută.
Salut David! Mulţumesc pentru aceasta ocazie. E cam greu sa te caracterizezi singur,poţi greşi foarte uşor, dar o să încerc să enumăr câteva cuvinte : creioane, foi vechi, ață și ac, roşu demisec, ferestre, filozofie, vorbă multă, zâmbete prosteşti.

Venind în completare la întrebarea de mai devreme, care este acel lucru pe care vi-l dorești ca ceilalți să-l știe despre voi, însă nu-l știu?

Nu cred că îmi doresc ca ceilalţi să ştie despre mine un anumit lucru. Mi-ar plăcea să descopere ei lucruri despre mine, mi se pare mult mai relevant aşa decât un cuvânt auzit din gura mea. Cântăreşte mult mai mult, cred eu.
Hm… nu prea cred că există ceva de genul ăsta. În general, sunt un individ deschis și las totul la vedere, nu cred că e ceva important ce nu știu cunoscuţii mei.
(more…)

Deții cea mai puternică armă din lume. Învață s-o controlezi!

Scriu acest articol gândindu-mă la experiențele pe care le-am avut până acum, alegând să am parte de ele atât în mod conștient cât și inconștient. Scriu acest articol gândindu-mă la toate prostiile și tâmpeniile pe care le-am făcut cu sau fără intenție. Scriu acest articol gândindu-mă că nu sunt singurul care a ajuns să facă lucruri pe care nu ar fi trebuit să le facă.

De-a lungul vieții ajungem fie să facem rău altora, fie să ne facem nouă, de la lucruri foarte mari precum a da în cap, la propriu, până la lucruri foarte mici precum a fuma. Nici una din cele două activități nu sunt sănătoase și fiecare din ele se pedepsesc cu viața, în feluri diferite.

cea-mai-putenrica-arma-controleazaDe ce facem lucrurile acestea?

Probabil pentru că suntem nebuni. Însă a fi nebun nu știu cât de grav este, cel puțin până în momentul în care nu lăsăm nebunia să ne controleze. Așa că nu cred că nebunia este neapărat problema noastră, mai ales că în spatele perspectivelor nebunești au stat mereu invenții ce au schimbat istoria.

Probabil pentru că suntem supărați. Însă orice supărare trece, oricât ar fi de mare, iar daunele pe care ajungem să le facem, nouă sau altora, nu sunt permanente. Oricât de mult ai supăra pe cineva, până la urmă ajunge să se maturizeze și uită, iartă sau nu-i mai pasă.

Probabil pentru că vrem să experimentăm lucruri noi. Însă oricât de mare ar fi dorința în a experimenta lucruri noi, cred cu tărie că înainte de a le experimenta pe cele negative, sunt mii și miliarde de lucruri pozitive ce merită întreprinse cu zâmbetul pe buze. (more…)

1 2 3 46