Faptul acesta se întâmplă de prea puţine ori, în majoritatea cazurilor ajungându-se la a ni se spune că nu trebuie să ne fie frică de parcă noi am fi cei mai impunători şi cei mai superiori iar nimeni nu ar fi mai presus de noi.
Frica este tot un sentiment şi trebuie tratat ca atare, nu-i poţi cere unei persoane sa îşi nege acest sentiment. E ca şi cum ai face o prăjitura dar nu ai pune zahăr şi numai prăjitură nu ar mai fi. În principiu ideea este că nu poţi extrage un element definitoriu dintr-o totalitate pentru că respectiva totalitate nu va mai funcţiona ca atare.
Cea mai mare greşeală pe care o facem atunci când încercăm să calmăm pe cineva este sa îi spunem că totul o sa fie bine şi că nimic rău nu o să se întâmple. Stupid! De parca au ajutat vreodată cuvintele într-o situaţie în care suntem bulversaţi şi habar n-avem ce trebuie să facem. Ce ar trebui să facem ar fi să rămânem alături de persoana respectivă, depăşind alături de ea temerile prin care trece.
În mare parte ţi-e frică pentru ca eşti singur. Este foarte greu să îţi clădeşti acea încredere în tine mai ales după ce ai fost asaltat de sentimentul de frică. Tocmai din acest punct de vedere cred că este important să ai pe cineva alături, cineva datorită căruia tu să ai tăria necesară de a depăşi obstacolul respectiv. Cel mai bun exemplu ar fi atunci când mergem pe stradă şi la un moment dat apar nişte câini în faţa noastră. Dacă suntem singuri, în majoritatea cazurilor vom avea tendinţa să îi ocolim, iar în cazul în care avem o persoană alături, teama respectivă dispare sau îşi reduce intensitatea.
Până la urmă frica este constructivă. Ne dezvoltă capacitatea de a depăși situaţiile grele, capacitatea de a ne automotiva pentru că la un moment dat o să fim nevoiţi sa ne înfrângem temerile, capacitatea de a ne autocontrola. Fiecare sentiment şi mai exact fiecare lucru ce ni se întâmplă poate fii constructiv dacă știm să-l privim din perspectiva necesară, e nevoie doar de puţin exercițiu.
