Pentru o secundă, să aruncăm o privire asupra modului în care funcționează parentingul pentru majoritatea oamenilor. Părinții au atât de multă grijă de copiii lor, deoarece doar așa cred poți să păstrezi în siguranță un copil. Dar a fi în siguranță nu înseamnă întotdeauna că cineva trebuie să aibă grijă de tine.
Suntem atât de obsedați de ideile pe care le avem în mintea noastră, încât credem că știm ce este cel mai bine pentru oricine. Această convingere devine și mai puternică atunci când ai primul tău nou-născut. Cu cât petreci mai mult timp cu copilul tău și cu cât îl vezi pe copil crescând, cu atât va fi mai puternic sentimentul de control asupra vieții copilului. Este un sentiment care începe într-un loc pozitiv și se termină fiind probabil unul dintre cele mai negative sentimente.
Începe astfel: „Vreau ca copilul meu să fie o persoană de succes în această viață”.
De obicei, se termină astfel: „Nu ar trebui să faci X, Y și Z” combinat cu faptul că copilul fie le face, fie nu.
Dar aceste lucruri nu se întâmplă doar între un părinte și un copil. Acolo o poți vedea de cele mai multe ori, dar se întâmplă peste tot. O vezi între doi prieteni. O vezi între șeful și colegii tăi. O vezi între șeful tău și cu partenerii lui. O vezi la un joc de fotbal. O vezi peste tot.
Credem că știm ce este mai bine pentru cei din jurul nostru și cu cât este mai puternică această convingere, cu atât mai mult vom dori ca alții să facă ceea ce credem că este cel mai bine pentru ei.
O sănătate bună nu înseamnă întotdeauna un sistem imunitar bun
Dacă arunci o privire la ce înseamnă a avea o sănătate bună, pentru mulți oameni ar putea însemna să iei multe pastile de fiecare dată când te simți rău.
Te doare capul? Ia o pastilă și durerea va trece.
Ai dureri de dinți? Ia o pastilă și durerea va trece.
Îți lași copilul să se joace în murdărie? Scoate copilul de acolo! Ești nebun? Hainele lor se vor păta.
De fapt, pastilele nu sunt soluția. Și mai mult, a îți lăsa copilul să se joace în murdărie poate crește sistemul imunitar.
Citește mai multe aici: The Dirt Report 2012: How Getting Dirty Outdoors Benefits Kids
Un sistem educațional bun nu înseamnă întotdeauna o educație bună
Da, sistemul educațional tradițional este încă un lucru viabil, chiar dacă își are originile în secolul al XVI-lea. Au trecut peste 400 de ani de la disponibilitatea educației publice, iar sistemul nu s-a schimbat prea mult.
Mai mult decât atât, când am mers la facultate (în urmă cu aproximativ 10 ani) informațiile erau atât de vechi încât nu aveau aproape nimic de-a face cu ceea ce se întâmpla în afara facultății. Chiar dacă au trecut 10 ani de atunci, cărțile sunt aceleași, cu aceleași informații.
De ce ai vrea să faci parte dintr-un sistem educațional în care informațiile sunt mult prea vechi și există o taxă financiară de învățare pe care de obicei nu ți-o permiți?
Având în vedere că internetul este plin de cursuri online și poți învăța lucruri uimitoare (gratuit) pentru sume foarte mici de bani, de ce ai vrea să faci parte din sistemul educațional anterior menționat?
De exemplu, cursurile MIT sunt disponibile gratuit pe site-ul lor. Ai platforme precum Udemy de unde poți cumpăra majoritatea cursurilor cu prețuri cuprinse între 10 și 20 de euro, deoarece Udemy are întotdeauna promoții. Sau, știi, ai platforme precum Skillshare unde plătești 32 de dolari pe an și ai acces la toate cursurile lor.
- În martie 2019, Skillshare avea peste 27.000 de cursuri premium și peste 2.000 de cursuri gratuite disponibile.
- La începutul lui 2020, existau mai mult de 130.000 de cursuri pe Udemy.
Iar în caz că nu le-ai descoperit încă, pe platforma fiioptimist.ro sunt peste 10 cursuri de dezvoltare personală și profesională. Toate gratuite.
Decizii bune de viață …
Revenind la exemplul nostru părinte-copil, imaginează-ți un părinte care ia întotdeauna decizii pentru copilul său.
Dacă copilul are 5 sau 7 ani, are sens. Dacă copilul are 14 sau 20 de ani, nu are niciun sens.
Abilitatea de a lua decizii bune de viață nu este dezvoltată atunci când alții o fac pentru noi. Dar alții cred că fac ceva bun și, prin urmare, cred că ne pot păstra în siguranță.
Noi, ca ființe umane, suntem disperați să avem controlul asupra tuturor elementelor din viața noastră. Avem această nevoie de control atât cu noi, cât și cu cei din jurul nostru.
O poți vedea atunci când încerci să slăbești. Dacă nu se întâmplă așa cum te aștepți să se întâmple sau când te aștepți să se întâmple, te pedepsești. O poți vedea atunci când porți o conversație cu altcineva și nu ești cu adevărat atent la ceea ce îți spune cealaltă persoană, deoarece vrei să îți împărtășești gândurile.
Nevoia de control aflată în spatele pierderii în greutate sau împărtășirea gândurilor este o problemă cu care se confruntă toată lumea. Dar nu înseamnă că păstrezi pe cineva în siguranță când faci asta.
Furnizarea direcției ca formă de control
Dacă de obicei ești în situații în care ești ghidat de cineva, în momentul în care îndrumarea va lipsi, vei tânji după aprobare.
Ghidarea cuiva este o formă de control și generează necesitatea aprobării. De exemplu, atunci când te îndrum în alegerea următorului loc de muncă e ca și cum ai nevoie de aprobare pentru alegerea locului de muncă pe care vrei să îl alegi pentru a vedea dacă se potrivește standardelor mele. La început, ai iluzia că te ține departe de a lua niște decizii proaste de carieră, dar e doar o iluzie.
Cu cât îndrumi pe cineva (copil, prieten, soție, frate, soră etc.) mai mult, cu atât mai mult creierului persoanei îndrumate îi va fi greu să găsească o soluție fără ajutor extern.
Când îndrumi pe cineva și acea persoană reușește (chiar și în cantități mici), dopamina este eliberată. De fiecare dată când se întâmplă, dopamina este eliberată și circuitul neuronal devine din ce în ce mai puternic.
Cu cât un circuit neuronal este mai puternic, cu atât creierului tău îi este mai ușor să îl activeze. Asta înseamnă că cu cât ești mai îndrumat, cu atât este mai ușor să fii îndrumat. Dar cu cât un circuit neuronal este mai puternic, cu atât creierului tău îi este mai greu să creeze unul nou. Ceea ce înseamnă că cu cât ești mai îndrumat, cu atât îți este mai greu să faci ceva fără să fii îndrumat.
Cum să îți oprești nevoia de control?
Începe prin a îți acorda atenție. Acordă atenție nevoilor și dorințelor tale. Începe să iubești și să respecți versiunea actuală a ta dacă vrei să te păstrezi în siguranță.
Când există prea mult control (intern sau extern), există prea multe așteptări cu privire la o versiune a ta (sau a altora) conectată la viitorul apropiat sau îndepărtat.
Dacă vrei să îți oprești nevoia de control și să te păstrezi în siguranță, fii prezent.
Cu prietenie și optimism,
David