Skip to content
Prin intermediul presupunerilor și sensului, îți programezi creierul și creezi viitorul, și o faci fără să fii mereu conștient.
O faci în prezentul moment când te gândești la diferite viitoruri posibile și se întâmplă în orice context sau situație. Se întâmplă indiferent că ești conștient sau nu de ea. Se întâmplă când ești singur sau când ești înconjurat de oameni. Se întâmplă acasă sau la muncă.
Oricând te gândești la viitorul tău, conectezi un sens la acel viitor specific.
De exemplu, să presupunem că vrei să vizitezi Japonia însă nu ai idee cât de costisitoare va fi întreaga experiență.
Când te gândești la un posibil viitor în care vei vizita Japonia, mintea ta se poate duce în una din următoarele două direcții:
- Japonia este scumpă; Japonia este prea departe; Japonia este prea neobișnuită pentru mine
- Japonia este uimitoare; japonezii sunt foarte politicoși; Japonia trebuie vizitată
Oricând te gândești la Japonia în momentul de față, îi oferi un sens care este conectat la un moment din viitor. Când acel viitor va deveni momentul prezent (în cazul în care se va întâmpla), va fi prin intermediul sensului pe care îl oferi acum, în momentul prezent.
Creierul trebuie să se simtă pregătit
Creierul tău urăște incertitudinea și tu trebuie să devii confortabil cu ea. Asta înseamnă că trebuie să trăiești incertitudine îndeajuns de mult încât creierului tău să nu îi mai displacă atât de mult și tu să ajungi să gestionezi bine situațiile de incertitudine.
Însă când te gândești la viitorul tău, îți programezi creierul pentru acel viitor specific.
Îți pregătești creierul să gestioneze o Japonie scumpă. Îți pregătești creierul să viziteze o țară îndepărtată. Îți pregătești creierul pentru orice experiențe ciudate ai putea să trăiești când vizitezi Japonia.
Creierul tău iubește să această programare pentru că, prin intermediul programării, devine confortabil cu acel viitor posibil.
Din moment ce investești atât de mult timp în programarea (și pregătirea) creierului, când viitorul va deveni momentul prezent, creierul tău va vrea să găsească toate motivele pentru care Japonia este scumpă. Motiv pentru care, creierul tău va începe să creeze realitatea pentru care l-ai pregătit.
Însă acum, în momentul prezent, toate sunt presupuneri.
„Trebuie să aplic pentru un nou loc de muncă și s-ar putea să nu găsesc compania potrivită”
Asta îmi spunea un prieten după ce a realizat ce făcea greșit în aplicările anterioare.
Și chiar dacă a găsit o modalitate de îmbunătățire a CV-ului și mailurilor pe care le trimitea, presupunerea lui era aceeași.
Să găsești un loc de muncă nou nu este ușor, mai ales într-o companie care să ți se potrivească. Însă având în vedere eforturile pe care le aloci pentru a găsi acest job, nu crez că ar trebui să crezi că vei găsi compania potrivită?
Dacă tot presupui ceva, măcar presupune varianta pozitivă a acestuia.
Însă dacă ești ca majoritatea oamenilor, nu vei face asta.
Vei continua să investești mult efort, din nou și din nou, în timp ce vei presupune că nu vei obține lucrurile pe care ar trebui să le obții la finalul experienței.
În ce lume toate acestea au sens?
Nu are niciun sens. Însă pentru orice motiv, oamenii continuă să o facă.
În cel mai bun caz, este bine să nu presupui nimic.
Când nu presupui, creierul tău devine inconfortabil. Însă, în același timp, nu oferă sens niciunui posibil viitor. În felul acesta, ajungi să trăiești viitorul așa cum este, nu cum îi spui creierului tău că presupui că va fi.
Pot să cer o casă?
Această întrebare pare evidentă.
Dacă știi cum să îți creezi viitorul, atunci ce te oprește să presupui un context ideal în care ești proprietarul unei case?
Răspunsul este „Da, poți cere o casă” sau orice altceva îți dorești, atât timp cât nu pui un termen limită.
Să ajungi într-un punct în care vei avea o casă nu este în controlul tău. Uite de ce.
Să presupunem că dăm timpul înainte cu 10 ani și că ești proprietarul unei case. De fapt, trăiești în această casă de câțiva ani. În acel moment, poți să te uiți în trecut și să îmi spui exact cum ai reușit să devii proprietarul casei pentru că este ușor să te uiți în trecut și să vezi ce pași ai făcut.
Însă dacă te întorci la momentul prezent, pașii respectivi sunt neclari.
Ai putea să îmi spui că faci împrumut bancar, însă aceasta nu este o presupunere pozitivă. Să ai o casă pentru care trebuie să plătești bani timp de 30 de ani nu este un context ideal, așa că nu îl presupune.
Cere orice consideri că este important pentru tine și stai în acea stare de așteptare unde consideri că vei primi lucrul de care ai nevoie. Și fă tot ce poți, în momentul prezent, pentru a face pași către acel lucru.
Viața nu are sens
Într-un articol recent îți spuneam că viața nu are sens și că asta este frumusețea vieții. Da, este un lucru bun.
Dacă viața nu are sens, înseamnă că este responsabilitatea noastră să îi oferim sens.
Când ceva ți se întâmplă, dacă de obicei îi oferi sens negativ acelei experiențe, poate că este timpul să regândești sensul experiențelor tale.
Ai toată libertatea să faci acest lucru. Poți să o faci. Poți să îi spui minții tale să se uite diferit la lucruri și să vadă partea pozitivă a experiențelor tale.
Oh, și încă un lucru.
Nu călători în viitor când oferi sens experiențelor tale.
Lasă lucrurile să se întâmple și oferă-le sens când se întâmplă.
Cu prietenie și optimism,
David
