Descoperă itinerarul, bugetul, cazările, și orice trebuie să știi pentru prima ta călătorie în Japonia.
Cum a început totul
Este 7 dimineața și mâine zbor către Tokyo pentru prima mea călătorie în Japonia. Sunt foarte entuziasm!
Voi sta acolo pentru aproape o lună și voi vizita 12 orașe. Deja mi-am cumpărat cazare pentru fiecare oraș prin Booking și AirBnb și am plătit pentru aproape toate cazările. În unele cazuri, când cumperi cazare prin Booking, faci o rezervare și plătești când ajungi la locație. Însă mai multe despre asta puțin mai târziu.
Înainte să ajungem la jurnalul experiențelor zilnice și itineraru, vreau să îți împărtășesc tot ce am făcut pentru a mă pregăti și cum am decis să călătoresc în Japonia.
Dacă te gândești la Japonia și vrei să o vizitezi, însă nu ai destulă claritate sau crezi că este prea scump, acest articol cu siguranță merită citit.
Obișnuiam să cred că o călătorie în Japonia costă cel puțin 10000 de euro pe lună
Aceasta era iluzia pe care obișnuiam să o trăiesc până anul trecut, în vara lui 2023, când am făcut Camino de Santiago pentru a doua oară.
Am început Camino-ul de anul trecut pe 16 iunie, iar în a 11-a zi l-am întâlnit pe Naoki pe traseu. Am vorbit puțin, în timp ce eu eram aproape de finalul pauzei, și imediat după mi-am reluat drumul. Însă mai târziu, în aceeași zi, ne-am întâlnit din nou și am vorbit mai multe.
Nu am vorbit prea multe despre Japonia. Însă, spre sfârșitul serii, în timp citeam câteva chestii pe Reddit, platforma mi-a sugerat o conversație despre călătoritul în Japonia.
Era din comunitatea SoloTravel și, după ce am parcurs postarea, mi-am dat seama că cineva a călătorit în Japonia pentru 20 de zile și a cheltuit doar 1700 de euro. Cu biletele de avion incluse, dus-întors din Australia.
Atunci am realizat că ceea ce credeam era greșit și că o călătorie în Japonia nu era atât de scumpă precum mă așteptam. Cu 10000 de euro, ai putea să vezi o bună parte din Japonia în 3 luni.
După seara respectivă, am continuat să mă gândesc la Japonia și la cât de interesant ar fi să o vizitez. Atât de interesant încât, după ce am finalizat experiența Camino de Santiago și m-am întors acasă, am decis să îmi fac pașaport și să planific călătoria.
Însă nu am făcut nimic pentru restul anului. De fapt, am început să fac ceva în privința primei călătorii în Japonia la finalul lui 2023.
Am cumpărat biletele de avion pe 28 decembrie 2023
Îmi aduc aminte că am verificat zborurile folosind SkyScanner.com și nu era prima dată când încercam să găsesc bilete de avion la un preț decent.
Era decembrie și mă gândeam la prima călătorie în Japonie undeva în martie-aprilie, însă fără o zi specifică în minte.
Din căutările mele anterioare, știam că un bilet din București către Tokyo era aproximativ 700 de euro. Însă de data aceasta, am găsit ceva la 450 de euro, același preț fiind și pentru întoarcere. Așa că am cumpărat, cu 900 de euro, un bilet din București în Tokyo și altul din Osaka în Milan.
Am vizitat Italia pentru o săptămână după Japonia, însă acolo este altă poveste.
Nu pot spune că am călătorit prea mult până acum, însă cu siguranță aceste două bilete de avion sunt cele mai scumpe pe care le-am cumpărat până acum. Eram super entuziasmat cu privire la achiziționarea biletelor și, în același timp, mă simțeam ciudat.
Iar apoi… nu s-a întâmplat nimic.
Am început să planific totul cu o lună înainte de călătorie
Am vrut să îmi planific itinerarul și să fiu organizat, însă nu am făcut asta. Cel puțin nu pentru următoarele luni.
Pe 14 martie m-am hotărât să îi scriu lui Naoki. Nu locuiește în Japonia însă voiam să văd dacă va fi în Japonia la finalul primăverii. Din păcate, nu.
Însă m-a pus în legătură cu Elena, o româncă pe cu care era prieten și care locuiește in Tokyo de 9 ani.
I-am scris Elenei și am programat un apel pentru două zile mai târziu. După ce am avut apelul, mi-am dat seama că trebuie să încep să îmi creez itinerarul și am început să lucrez la el pe 17 martie. Două zile mai târziu, itinerarul era gata.
I-am trimis itinerarul Elenei și mi-a oferit câteva sugestii care au fost foarte de ajutor.
Învățarea și vorbirea japonezei
Am început să învăț japoneza cu Duolingo la începutul lui 2024 și am continuat să învăț pentru câteva luni. În timp ce scriu acest articol, se pare că am 4815 puncte de experiență în Duolingo pentru limba japoneză, orice ar însemna asta.
Cred că m-am oprit din a folosi Duolingo la finalul lunii martie și apoi am început să caut alte resurse.
Înainte să vizitez Japonia, știam cum să mă prezint și să comand mâncare.
Konnichiwa. Omakase kudasai. Watashi no yosan wa nisen yen.
Dacă intri într-un restaurant și spui asta, înseamnă că saluți oamenii din restaurant și ceri bucătarului să îți gătească ce consideră el de cuviință, într-un buget de 2000 de yen (nisen yen). Am călătorit o lună în Japonia și nu am avut niciodată ocazia să folosesc această frază. Haha!
După ce m-am oprit din a folosi Duolingo, am găsit alte resurse valoroase.
De exemplu, am găsit această listă lungă cu propoziții necesare supraviețuirii în Japonia. Această listă este foarte folositoare și poți învăța multe lucruri din ea, de la fraze comune pentru a saluta străinii până la orientare.
De asemenea, sunt câteva conturi de instagram pe care le recomand atât pentru a învăța japoneză, cât și pentru a descoperi noi lucruri pe care să le adaugi itinerarului tău:
- tokyo – videouri scurte care te vor ajuta să înveți japoneza
- nihongo_sakura – la fel ca cel anterior, doar că puțin mai interesant
- japanbyfood – experiențe unice în Japonia – mulțumită acestei pagini, am cumpărat un curs de gătit ramen în Osaka, însă îți voi povesti mai multe despre el mai târziu
Alte lucruri importante de știut înainte să călătorești în Japonia
- The Mizu App
Această aplicație a fost folositoare de câteva ori (în primele zile) deoarece îți arată unde îți poți reumple sticla cu apă. Cred că am folosit-o de 5 ori pentru că, destul de repede, mi-am dat seama că sunt toalete peste tot și aproape toate au apă potabilă.
- Cumpără cazare înainte să ajungi acolo
Am întâlnit mulți turiști care aveau dificultăți să găsească cazare pentru că își cumpărau cazarea cu 1-2 zile înainte să ajungă în orașul pe care doreau să îl viziteze. Ar trebui să eviți asta oricât de mult posibil, în special dacă vizitezi Japonia pe timp de vară sau în timpul Golden Week. Sau și mai important, dacă vizitezi zone turistice precum Naoshima Island.
- Cost calculator pentru biletele de tren
În timpul cercetării mele, am găsit Japan Rail Pass. Acoperă trenurile dintre orașe și JR Metro Trains în orașe. Însă partea mai puțin bună este că îl poți folosi pentru un maxim de 21 de zile. Dacă planifici să stai în Japonia mai mult de atât, nu cred că merită.
Poți găsi calculatorul aici: Japan Rail Pass Calculator
Iar aici este un ghid despre trenuri care mi-a plăcut mult: How to Take the Train in Japan Step by Step Guide
- Internet în Japonia
Sunt foarte mulți furnizori de internet (eSim) pentru Japonia, însă am ales Ubigi.
Am plătit 50 de euro pentru 50 GB, disponibili 30 de zile, fără număr de telefon, însă am putut să folosesc WhatsApp, cu numărul meu de telefon. În 30 de zile în Japonia, am folosit 30 GB de internet și am abuzat internetul cu Insta Stories.
Nu am avut probleme cu conexiunea la internet absolut deloc. Poate au fost momente în care internetul era lent, însă doar de câteva ori.
Dacă nu ai deja o opțiune și nu vrei să pierzi timp, Ubigi este o opțiune bună. De asemenea, uite un cod cu o reducere de 20% pentru prima ta achiziție la Ubigi: MHDTB6SC.
- Alte site-uri folositoare: Japan-Guide.com, JapanRailPass.net, JapanTravel.navitime.com
Cazare și costuri
Tokyo:
- Cost: 139.65 euro pentru 5 nopți
- Numele locației: Nomad Hostel Classic
- Cazare prin: AirBnb
- Notă personală: 4/5 stele – m-aș caza din nou aici
Shibu Onsen:
- Cost: 25 euro/4050 yen pentru 1 noapte
- Numele locației: Shibu Onsen Koishiya Ryokan
- Cazare prin: Booking
- Notă personală: 5/5 stele – cazează-te aici, nu vei regreta!
Matsumoto:
- Cost: 22 euro/3600 yen pentru 1 noapte
- Numele locației: Matsumoto BackPackers
- Cazare prin: Booking
- Notă personală: 3/5 stele – arată ok, însă nu aș sta aici în timpul iernii
Takayama:
- Cost: 44 euro/7200 yen pentru 2 nopți
- Numele locației: Guest House Ouka
- Cazare prin: Booking
- Notă personală: 4/5 stele – acesta nu este un guest house Japonez tradițional însă a fost un loc foarte simpatic pentru două nopți
Kanazawa:
- Cost: 83 euro/13900 yen pentru 3 nopți
- Numele locației: Kanazawa Guest House
- Cazare prin: AirBnb
- Notă personală: 5/5 stele – gazda și întreaga echipă au fost minunați și am simțit că este un guest house Japonez în adevăratul sens al cuvântului
Kyoto:
- Cost: 77 euro/12512 yen pentru 4 nopți
- Numele locației: First Cabin Kyoto Nijojo
- Cazare prin: Booking
- Notă personală: 5/5 stele – hotel de tip capsulă cu o cameră de zi imensă și foarte bun customer service
Hiroshima:
- Cost: 63 euro/9846 yen pentru 2 nopți
- Numele locației: WeBase Hiroshima
- Cazare prin: Booking
- Notă personală: 3/5 stele – cameră de zi simpatică și un hostel liniștit, însă paturi prea mici
Kitakyūshū:
- Cost: 25 euro/4250 yen pentru 1 noapte
- Numele locației: Hostel TangaTable
- Cazare prin: Booking
- Notă personală: 2/5 – hostel liniștit însă staff-ul neprietenos – nu aș sta aici a doua oară
Nagasaki:
- Cost: 52 euro/8714 yen pentru 2 nopți
- Numele locației: First Cabin Nagasaki (same as Kyoto)
- Cazare prin: Booking
- Notă personală: 4/5 stele – cel din Kyoto era mai ok
Okayama:
- Cost: 52 euro/9200 yen pentru 2 nopți
- Numele locației: Hotel Abest Grande Okayama
- Cazare prin: Booking
- Notă personală: 5/5 stele – hotel de tip capsulă foarte bun – la fel de bun ca First Cabin
Naoshima Island:
- Cost: 75 euro/12226 yen pentru 2 nopți
- Numele locației: Yado Seven Beach
- Cazare prin: Booking
- Notă personală: 4/5 stele – cameră privată fără pic de zgomot – liniște totală
Osaka:
- Cost: 176 euro/28743 yen pentru 4 nopți
- Numele locației: FDS AIM
- Cazare prin: Booking
- Notă personală: 5/5 stele – un apartament complet, fără nimic neplăcut
Ziua 1 în Japonia – Tokyo
Este puțin trecut de ora 22 când scriu acest text și doar ce am făcut duș.
Ieri, m-am trezit la 6:00 să merg în București, să rezolv câteva lucruri, iar apoi am mers la aeroport pentru a zbura către Tokyo. După 15 ore de zbor și încă câteva de așteptat prin aeroporturi, am ajuns în Tokyo.
Am zburat către aeroportul Narita și, când am ajuns acolo, a trebuit să scriu ceva în două documente – informații personale. Nici măcar nu știam de aceste documente însă pur și simplu trebuia să le ofer informații despre mine sau să menționez că nu am adus droguri în țară. Lucruri de bun simț.
Iar apoi… am încercat să îmi găsesc drumul către cazare.
M-am dus la un automat de bilete și am încercat să cumpăr bilet pentru Skyliner (tren) cu SUICA IC CARD (l-am avut digital pe iPhone – un card pe care îl poți folosi pentru multe lucruri în Japonia) însă nu a mers pentru că îl aveam în portofelul digital din iPhone și a trebuit să folosesc un card fizic.
În schimb, a mers să plătesc cu Revolut și am fost fericit. Însă fericirea mea nu a durat prea mult pentru că nu am fost atent și am cumpărat un bilet pentru trenul următor, care pleca imediat și pe care l-am pierdut.
Din fericire, mi-au schimbat biletul fără niciun cost adițional și mi-au spus exact unde să merg astfel încât să nu pierd următorul tren. Există un timp de așteptare de 20 de minute între aceste trenuri și am avut mai mult decât destul timp la dispoziție.
Alte 3 lucruri pe care ar trebui să le știi despre biletele de tren în Japonia:
- Trebuie să scanezi biletul când treci de poartă, pentru a ajunge la stația de tren;
- Trebuie să scanezi cardul SUICA IC când treci de poartă (posibil, pentru că l-am luat de la automat);
- Trebuie să scanezi biletul din nou când părăsești stația de tren.
După ce am părăsit aeroportul și am ajuns în Tokyo, la stația Ueno, am decis să merg către cazare (o plimbare de 40 de minute) însă s-a pus ploaia. Dar nu mi-a păsat. Am vrut să explorez Tokio puțin.
Așadar, la 20:30, ploua și nu erau prea mulți oameni pe stradă. Doar câțiva, pe ici, pe colo, separați de sute de metri.
De asemenea, în timp ce mergeam către cazare, am văzut o jumătate de banană imensă lipită de peretele unei clădiri (vezi fotografia) și mi s-a părut interesant. Poate King Kong a vizitat recent orașul și a mâncat jumătate de banană. Voi încerca să descopăr mâine care este treaba cu banana, însă acum este timpul să dorm.
Costuri:
- Bilet de tren Skyliner către stația Ueno, din aeroportul Narita: 1300 yen
Ziua 2 în Japonia – Tokyo
M-am trezit la 6:15 astăzi și primul lucru pe care l-am făcut a fost să îmi pun la încărcat toate lucrurile… evident! Telefonul, ceasul și materia externă.
Nu știam că ai nevoie de un alt tip de încărcător în Japonia, așa că am cumpărat un adaptor.
După ce am plecat din cazare, la 6:45, am intrat în primul conbini (magazin) și am luat un adaptor pentru 768 yen doar pentru a îmi da seama că îmi pot încărca doar telefonul cu el. Nu îți face griji, mai târziu am cumpărat încă un adaptor, la același preț, și le folosesc pe amândouă.
Primul lucru pe care l-am vizitat a fost Templul Senjo-Ji.
Majoritatea japonezilor, când ajung în fața unui altar (shrine), se apleacă de 2-3 ori și apoi bat de două ori din palme. De asemenea, aruncă câteva monede în fața lor, într-o zonă specială pentru monede, probabil înainte sau după ce își spun rugăciunea.
Sunt foarte multe altare în jurul templului Senjo-Ji, iar fiecare altar pare să aibă propria poveste.
După ce am plecat din această zonă, am continuat să merg către alte altare și temple.
La un moment dat, am trecut pe lângă un bătrânel care era pe bicicletă, mi-a arătat ✌️ semnul păcii, amândoi am făcut o plecăciune, și am continuat să mergem. M-a făcut să zâmbesc.
Apoi am mers către un templu budist, un altar, alt templu budist, încă unul, și încă unul. Sunt atât de multe!
În cele din urmă, am ales să merg către prima atracție turistică: Tokyo Skytree. Pe drum, era un fel de șantier în lucru pe partea trotuarului și oamenii care se ocupau de reparații coordonau și pietonii, astfel încât să aibă spațiu să circule. M-a făcut să mă gândesc la felul în care japonezii își trăiesc viețile și la ideea de a oferi și a primi respect.
Când am ajuns la Tokyo Skytree, coada de așteptare era destul de lungă, însă nu a durat mai mult de 15 minute să ajung în vârf. Astăzi, am fost la 450 de metri înălțime și mi-a plăcut fantastic de mult priveliștea. După ce m-am urcat în Turnul Eiffel la începutul anului, iar acum Tokyo Skytree, au început să îmi placă înălțimile. Însă doar dacă sunt în siguranță.
După ce am părăsit Tokyo Skytree, am căutat un loc unde să mănânc și am găsit ceva cu ramen, care era la 10 minute distanță de mers. Așa că m-am dus acolo.
Localul se numește Tomoru, unde am mâncat un ramen picant de porc, fără zeamă. Tipul de ramen se numește tentenmen.
Este rimul ramen pe care l-am încercat și gustul de porc a fost prea intens. Eventual, am simțit că vomit însă și porția a fost prea mare. De asemenea, spre surprinderea mea, gălbenușul crud amestecat cu ramen a fost bun. Am plătit 800 yen pentru o porție mare de ramen.
După prima mea experiență cu mâncarea japoneză, m-am întors la hostel să completez câteva hârtii pentru cazare pentru că ieri am ajuns prea târziu și a trebuit să le completez astăzi. Am și lucrat puțin.
Câteva ore mai târziu, am plecat din nou și m-am dus către Chiyoda City, să vizitez Imperial Palace.
Pentru a ajunge acolo, am luat metroul și totul a fest destul de intuitiv. Am plătit 180 yen pentru o călătorie de la Asakusa către Nihombasi (9 stații în total). Cardul digital SUICA IC nu a funcționat pentru că încă nu mi-am dat seama unde să-l scanez la automatele de bilete. De data aceasta, nici Revolut nu a funcționat, așa că a trebuit să plătesc cash.
După ce am părăsit metroul, am mers 20-25 de minute pentru a ajunge în Chiyoda City.
Locul acesta este plin de turiști și multe lucruri pe care le-ai putea vizita (precum muzee) însă doar m-am plimbat pentru că eram prea obosit (mersesem deja 20 KM înainte de a ajunge în Chiyoda City) și toate atracțiile turistice din zonă se închideau la 17:00. Mai târziu, cineva mi-a spus că Imperial Palace era oricum închis și nu puteai să intri înăuntru, așa că nu am un motiv pentru care să mă întorc acolo.
Asta a fost totul pentru astăzi. Cu excepția oportunității de a încerca un restaurant tradițional Japonez mulțumită unui prieten. Și karaoke. Însă nu am cântat. Oricum, aceste povești sunt pentru o altă ocazie.
Costuri:
- Ramen: 800 yen
- Seară în oraș: 8000 yen (mâncare + băuturi + karaoke)
- Bilete de metrou 2x 180 yen
- Adaptoare: 2x 768 yen
- Intrare Tokyo Skytree: 2700 yen
Ziua 3 în Japonia – Tokyo
Astăzi m-am trezit puțin mai târziu decât în zilele anterioare – la 7:05, când alarma a început să facă zgomot. M-am decis să mai stau în pat și am plecat la 8:30, cu gândul la TeamLab Planets.
Am mers pentru două ore și jumătate (cu 3 pauze incluse) și am ajuns acolo cu 15 minute înainte de ora pentru care îmi cumpărasem biletul.
Îmi place să explorez orașe plimbându-mă, chiar dacă astfel obosesc mai repede, însă așa descopăr orașul. Clădirile mari lângă cele mici creau un contrast care mă făceau să vreau să mă uit la priveliște toată ziua.
TeamLab Planets a fost probabil cea mai interesantă experiență de până acum din Tokyo și dacă vreodată ajungi în Tokyo, asigură-te că ai această experiență în itineraru. Cu siguranță trebuie să ajungi aici! Am mers pe perne, prin apă, și prin multe alte spații. Iar după ce experiența a luat sfârșit, nu am mai simțit oboseală în picioare.
După TeamLab Planets, am început să mă îndrept către Tokyo Docks, să mănânc niște Takoyaki. Am căutat pe Google Maps pentru restaurante unde pot să mănânc Takoyaki și am găsit unul într-un food court, numit Gindako.
Am avut trei opțiuni diferite la dispoziție, însă m-am ales pe cel cu sos tampura, care a costat 759 yen. La început nu am știut cum să îl mănânc și încercam să înțeleg ce am în fața mea. A fost foarte ciudat, însă în cele din urmă m-am descurcat.
După ce mi-am terminat porția de Takoyaki, am ieșit afară și pur și simplu am stat pe o bancă pentru o oră, până la ora 15:00, când m-am dus la poop 💩 museum.
A fost o experiență de 10 minute, foarte stupid-amuzantă, unde totul a fost despre rahat.
Și pentru că aceasta a fost ultima experiență planificată de astăzi, m-am decis să mă merg într-un loc de unde să pot admira culorile Rainbow Bridge.
A trebuit să aștept 2-3 ore pentru ca soarele să apună, însă am găsit un loc simpatic, pe o bancă, și am lucrat de pe telefon. Din păcate, nu am reușit să văd culorile curcubeu ale podului, ci doar alb (și niște galben). Cred că trebuia să aștept mai mult pentru a mă putea bucura de tot spectrul de culori.
La scurt timp după ora 19, am început să merg către Rainbow Bridge, cu intenția de a traversa podul în plimbare.
Până am ajuns la pod, m-am plimbat pe plajă și m-am bucurat de atomsfera prietnoasă. Chiar dacă era întunecat, foarte mulți oameni erau acolo, însă niciun turist.
Când am ajuns la pod, a trebuit să aleg între traseul sudic și cel nordic. Eventual, l-am ales pe cel nordic și priveliștea a fost fantastică, însă experiența în sine a podului a fost puțin ciudată.
Am continuat să merg și am tot mers doar ca să descopăr că, dacă vreau să părăsesc podul, ca pieton, trebuie să iau un lift de la etajul 7 la etajul 2. Iar apoi să părăsesc clădirea podului.
După ce am părăsit podul, m-am dus acasă cu metroul și am avut parte de câteva provocări când a trebuit să schimb liniile de metrou. Însă în afară de asta, m-am descurcat cu ușurință.
Costuri:
- Takoyaki: 759 yen
- Metrou Shibaura Futo – Shimbashi: 260 yen
- Metrou Shimbashi – Asakusa: 220 yen
- Intrare TeamLab Plantes: 3800 yen
- Intrare Poop Museum: 2000 yen
Ziua 4 în Japonia – Tokyo
Astăzi a fost o zi bună. M-am trezit în jurul ore 8 și am muncit pentru aproape două ore. În jurul orei 10 am plecat de la cazare.
M-am dus către un 7-Eleven să scot niște bani cash de la un ATM și am cumpărat o brioșă cu stafide și o pungă de Yuraku Black Thunder Human Mouth Vanilla 😅. Da, așa traduce Google în engleză ce am cumpărat, însă sunt doar mici napolitane cu gust de vanilie, acoperite în ciocolată.
Apoi am luat metroul de la Asakusa către Higashi Ginza și am început să caut un loc unde să pot mânca un alt tip de ramen, înainte de ceremonia de ceai.
După ce m-am plimbat puțin în timp ce eram cu nasul în Google Maps, am găsit un loc numit 銀座もちふじ (sau Ginza Mochifuji conform website-ului lor). Avea o intrare mică (pe care abia am observat-o) și a trebuit să cobor, undeva la demisol (sau subsol).
Aici am mâncat ceva și habar nu am ce. Un fel de supă cu un mochi lângă. Ospătărița nu vorbea engleză însă era foarte simpatică. După ce am comandat mâncarea, a venit cu nota de plată și cu o hârtie lângă, pe care scria „Sorry. I don’t speak English”. Japonezii sunt foarte politicoși.
De asemenea, mi-a adus niște ceai (cred) care avea un gust ciudat dar interesant. Când am plecat, am încercat să îi spun că mi-a plăcut mâncarea și i-am spus „oishii desu”, care înseamnă „este delicios”. Mi-a răspuns „thank you very much” cu un zâmbet larg pe față.
Mă bucur că am găsit acest restaurant deoarece peste tot pe stradă vedeam oamenii așteptând la coadă pentru a lua mâncare. E nebunie! Între 20 și 50 de oameni care așteaptă ca un local să se deschidă și să poată mânca (probabil mâncarea lor preferată).
Când am ajuns în fața clădirii cu ceremonia de ceai, eram prea orb pentru a observa intrarea și am cerut ajutorul unui tip care nu vorbea engleză absolut deloc. A fost o interacțiune amuzantă. Se pare că tot ce trebuia să fac era să iau liftul către etajul al 5-lea. Însă pentru că nu m-am descurcat, am ajuns cu câteva minute întârziere.
Însă nu am pierdut mult din ceremonia de ceai, doar câteva momente dintr-un video introductiv.
Am văzut cum se face ceaiul matcha, am mâncat niște dulciuri făcute din fasole și zahăr, făcut ceai matcha, pe care l-am și băut în timpul ceremoniei… care s-a simțit ca un ritual.
Durata întregii experiențe a fost de 45-50 de minute și, la final, am cumpărat o pungă mică de ceai matcha pentru 1500 yen.
Apoi am luat metroul către stația Ueno și am să îți spun ceva despre stația aceasta. Este chaotică și preaaa mare! Mult preaaa mare! Am avut nevoie de cel puțin 5 minute ca să mă orientez (și de obicei mă orientez instant) și tot nu eram sigur cum să ajung la Ueno Park. 😂
De îndată ce m-am apropiat de parc, am văzut un ocean de oameni. Oameni peste tot! Apoi mi-am adus aminte că este sâmbătă.
Am găsit un loc unde să mă relaxez pentru câteva minute, înainte să mă întâlnesc cu Alberto. L-am cunoscut anul trecut printr-o comunitate online și astăzi ne-am văzut pentru prima dată.
Parcul este foarte mare. Imens! Împreună cu Alberto, am vizitat grădina zoologică și am petrecut acolo cam două ore. Am văzut tot felul de animale și păsări, inclusiv un urs panda, urs polar și păsări flamingo. Pe lângă grădina zoologică, parcul are și un muzeu (la fel de mare), multe zone de plimbat, și probabil multe alte lucruri de vizitat. Cu siguranță, ai putea petrece o zi întreagă acolo.
După ce ne-am săturat de parc, am mers să bem câteva beri într-un bar japonez numit Yanaka Beer Hall. Tot acolo am mânat niște somon, semințe de kaki și fasole edamame.
În cele din urmă, Alberto și-a dorit ca eu să am de cea mai dubioasă experiență în Japonia și m-a dus într-un loc numit maid cafe, însă cel în care voia să mergem era deja plin și astfel am renunțat la idee.
Am luat metroul înapoi către cazare și mi-am spălat hainele. Am plătit 300 yen să îmi spăl hainele și 100 yen să le usuc. Foarte ieftin!
Costuri:
- Cumpărături 7-Eleven: 321 yen
- Supă + mochi: 1150 yen
- Ceremonia de ceai: 3500 yen
- Cadou ceai matcha: 1500 yen
- Mâncare + băuturi: 2500 yen
- Intrare zoo (pentru mine și Alberto): 1200 yen
- Spălat + uscat haine: 400 yen
Ziua 5 în Japonia – Tokyo
După ce m-am trezit la 6:50 în această dimineață, am luat metroul de la Kuramae către Yoyogi. A trebuit să mă duc către cealaltă parte a orașului Tokyo și am avut nevoie de o oră, dintre care 35 de minute au fost cu metroul.
Planul de astăzi a fost puțin chaotic pentru că am vrut să încep cu altarul Meiji Jingu dis de dimineață, înainte să se aglomereze. Iar altarul era în mijlocul hărții atracțiilor la care voiam să ajung.
Când am ajuns acolo, era deja plin de oameni însă m-am bucurat de plimbare. Am plătit 500 yen pentru a vedea Meiji Jingu Inner Garden, care nu m-a impresionat însă a avut câteva locuri simpatice. Mi-au plăcut mult copacii bonsai.
Apoi am explorat în plimbare străzile Takeshita și Harajuku însă nimic special pe acolo. Poate pentru că era ora 9:45. Am luat o pauză și am intrat într-un conbini pentru a cumpăra niște chestii de mâncat: o pungă de biscuiți rotunzi din orez prăjiți și altă pungă de semințe kaki (la fel ca cele pe care le-am mâncat ieri la Yanaka Beer Hall).
Am vrut să văd aglomerația de la intersecția Shibuya și m-am dus acolo. În timp ce nu este pic de dezorganizare, nu înțeleg de ce este atât de populară. Sunt doar foarte mulți oameni care traversează strada în același timp. Poate că statuia Hachiko are o influență. Și mi-am amintit de statuie abia la două ore după ce am părăsit zona. Uneori mai uiți lucruri.
Am părăsit zona, începând să mă îndrept către Parcul Yoyogi. Înainte de a intra în parc, am luat o pauză și am mâncat din chestiile pe care le-am cumpărat mai devreme. Biscuiții din orez au fost destul de gustoși.
Apoi am mers prin parc, pe potecile pe care nu erau prea mulți oameni. Parcul, în sine, era plin de oameni. Însă este de înțeles, având în vedere că este Golden Week și o zi de duminică. Imediat înainte de a pleca din parc, mi-am cumpărat o porție de fried noodles pentru 420 yen de la un street vendor. N-au fost fantastici. Sau, ca să îi descriu altfel, erau la fel de buni ca cei pe care îi fac acasă, singur. 😂
Am luat metroul pentru o stație și am mers puțin pentru a ajunge la următorul loc de pe listă: Shinjuku Gyoen National Garden, unde am plătit 500 yen pentru intrare. Acest loc părea să fie mai mare decât Parcul Yoyogi pentru că avea foarte multe zone verzi unde puteai pur și simplu să pui o pătură pe iarbă și să faci un picnic. Asta făceau oricum majoritatea oamenilor, în timp ce alții jucau volei sau pur și simplu se bronzau.
Am decis să îmi închei ziua mai devreme și să mă întorc la cazare. Desigur, cu metroul, altfel ar fi trebuit să merg pentru mai mult de două ore.
Înainte să ajung la cazare, am fost la un 7-Eleven și am cumpărat Inari Sushi și Sushi Rolls și o pungă de cipsuri pe care planific să o deschid mâine. Din ce am auzit, sushi-ul din supermarket are calitate bună. Și chiar așa a fost. A fost bun! Mi-a plăcut.
Costuri:
- Primul metrou: 280 yen
- Intrare Meiji Jingu Inner Garden: 500 yen
- Snacks: 226 yen
- Fried noodles: 420 yen
- Metro: 150 yen
- Intrare Shinjuku Gyoen National Garden: 500 yen
- Metro: 210 + 180 yen
- Inari Sushi & Sushi Rolls + cipsuri: 675 yen
Ziua 6 în Japonia – Nagano & Yamanouchi
Astăzi m-am trezit la 6:10 fără alarmă, însă am adormit devreme ieri. La 7:15 eram la stația de tren din Tokyo, pregătit să iau Shinkansen-ul către Nagano. Acest tren este atât de repede încât este nevoie doar de 1 oră și jumătate pentru parcurgerea distanței dintre Tokyo și Nagano (243 KM).
Achiziția biletului și găsirea stației de tren au fost destul de ușoare. Am plătit 8740 yen pentru bilet și am putut să folosesc Revolut. Am alergat puțin chaotic încercând să găsesc peronul 22. Eventual, l-am găsit urmărind semnele pe care scria Shinkansen, care erau mari și evidente. Trucul este următorul: dacă nu mai vezi semnele pe care scrie Shinkansen, fie ai ajuns acolo, fie mergi în direcția greșită. 😅
Trenul are 12 vagoane iar unele sunt disponibile doar cu rezervare (stau în unul din ele).
După ce Shinkansen-ul a ajuns pe peron, a trebuit să aștept 5-10 minute ca în tren să fie făcut curat.
O oră și 30 de minute mai târziu, am ajuns la destinație.
Când am ajuns în Nagano, am început să merg către Templul Zenkoji (cam 30 de minute de mers) și, în drum către templu, mi-am cumpărat un strawberries melon bread (un fel de pâine cu aromă de căpșuni). Arăta amuzant și voiam să încerc, așa că mi-am spus că 250 yen (aproximativ 7-8 lei) nu sunt mulți bani și ar trebui să încerc. Mi-am satisfăcut curiozitatea însă nu aș mai cumpăra a doua oară.
Pe strada către Templul Zenkoji, imediat după ce intri pe poartă, sunt foarte multe magazine cu prețuri mai mari decât ar trebui să fie, pentru mâncare și suveniruri. Am găsit un suvenir simpatic la 600 yen și m-am gândit să îl cumpăr. Până acum, acest suvenir și ceaiul matcha de la ceremonia de ceai sunt singurele lucruri pe care le-am cumpărat pentru a mă întoarce cu ele acasă.
Imediat după ce am ajuns la Templul Zenkoji, cineva de la o televiziune japoneză voia să mă intervieveze și, din reflex, am spus că nu sunt interesat. Câteva secunde mai târziu, am realizat că am ratat oportunitatea să apar la TV în Japonia 😂 însă data viitoare o să o fac, cu siguranță.
După ce am explorat zona din jurul Templului Zenkoji și am fost prezent la un ritual de dimineață (cel puțin asta cred că a fost) în unul din altare, am luat o pauză de 15 minute. Am vrut să aștept 30 de minute ca un restaurant să se deschidă însă eventual m-am răzgândit și am căutat în altă parte. Am găsit destul de repede un restaurant deschis și, când am ajuns acolo și i-am întrebat dacă servesc ramen, mi-au spus că doar la prânz. Nu am mâncat, așa că m-am îndreptat înapoi către stația de tren și am luat un alt bilet din Nagano către Yudanaka pentru 1290 yen.
După ce am ajuns în Yudanaka, am cumpărat un bilet de autobuz pentru 310 yen, către Snow Monkey Park. Nu îmi era clar cât trebuia să aștept până să apară autobuzul sau unde va apărea autobuzul, așa că am trecut strada și am intrat într-o clădire pentru turiști, cu informații turistice. Am fost primit în engleză, cu ceva accent britanic, și m-am simțit ca acasă, chiar dacă limba mea nativă nu este engleza. 😅
Mi-au răspuns la întrebări, așa că am ieșit afară și am așteptat 30 de minute ca autobuzul să sosească. În timp ce am așteptat, am mâncat punga de cipsuri pe care am cumpărat-o ieri. Aveau un gust ciudat (de fapt, nu prea au avut gust) și pe pungă scria că este un fel de combinație între pizza și grătar.
Autobuzul a sosit și m-am urcat în el. După ce am văzut că persoana din fața mea apasă un buton pentru a lua un număr, am făcut același lucru. Spațiul pentru picioare era foarte mic, așa că am ajuns cumva să stau pe două locuri. Nu, nu sunt gras. 😅
Drumul către Snow Monkey Park a fost superb și mă bucur că am luat autobuzul, în loc să merg, pentru că a fost totul la deal. Însă, cu siguranță, la întoarcere voi merge pe jos. Când am părăsit autobuzul, am arătat șoferului biletul împreună cu numărul luat la intrare. Le-a pus într-o cutie. Dacă nu aveai bilet, puteai plăti șoferului.
După ce am ajuns la intrarea parcului, am ales să mănânc și am mers 200 de metri să ajung la un restaurant local numit Rausuan.
M-am uitat la meniu, care era tradus și în engleză, și când a venit ospătărița eram pregătit să vorbesc cu ea în japoneză. Însă m-a surprins cu o engleză pe care o pronunța foarte bine.
Am comandat noodles Jyuwari-Soba, servite cu Tempura și o bere, totul pentru 2000 yen. De asemenea, am avut și ceva snacks la bere: un fel de pește dulce. Peștele se numește himono aji. Sincer, habar nu am ce am mâncat.
De la restaurant și până la intrarea efectivă în Snow Monkey Park, a trebuit să fac o drumeție de 30 de minute prin pădure, pe marginea muntelui. Am simțit că alerg pe tot traseul, probabil din cauza berii de la Rausan. 😅
Pe traseu, am trecut pe lângă un grup de japonezi. Mi-au spus „Herro” și am spus fix același lucru înapoi către ei. Câteva secunde mai târziu, aud pe unul din tipi țipând „GOOD!!!” într-o engleză cu accent perfect.
Când am ieșit din pădure, maimuțele au început să apară. FRAȚII MEI! 🐒 Erau peste tot și probabil erau mai mult de 50 de maimuțe în întreaga zonă. Și se apropiau la mai puțin de jumătate de metru de turiști. Mi-a plăcut mult.
După ce am plecat din zona respectivă, am cumpărat o carte poștală pentru 100 yen și o căciulă de iarnă pentru 2500 yen. În ritmul acesta, până când plec din Japonia, va trebui să îmi scot din haine și să le las aici, ca să fac spațiu în rucsac pentru tot ce cumpăr.
Destinația finală a fost Ryokan-ul (un fel de han tradițional japonez). Locația este fantastică, la fel și ospitalitatea. Când am făcut check-in-ul, m-au întrebat dacă doresc să port Yukata și am zis că vreau, fără să știu ce este. Am aflat destul de repede ce este și a început să îmi placă să o port. O să încerc să cumpăr una în Osaka, înainte de plecare.
Pentru restul zilei, probabil voi socializa cu oamenii care au cazare în Ryokan.
Costuri:
- Metrou către Tokyo Station: 210 yen
- Shinkansen Tokyo – Nagano: 8740 yen
- Strawberry Melon Bread: 250 yen
- Suvenir: 600 yen
- Metrou din Nagano către Yakanada: 1290 yen
- Mâncare Snow Monkey Park (nume local: Rausuan): 2000 yen
- Intrare Snow Monkey Park: 800 yen
- Carte poștală: 100 yen
- Căciulă: 2500 yen
- Bere + găluște japoneze: 1200 yen
- Bere în Ryokan: 760 yen
Ziua 7 în Japonia – Matsumoto
M-am trezit la 7:00 și am ieșit din cameră, încercând să nu trezesc pe nimeni. Am fost la baie să îmi schimb hainele iar apoi m-am dus în camera cu recepție, unde i-am găsit pe cei cu care am dormit în cameră. Se pare că se treziseră deja.
Am părăsit Ryokan-ul la 7:30 și, când am ajuns la stația de tren, am vrut să cumpăr un bilet către Nagano și credeam că o să interacționez cu cineva. Însă erau doar automate de bilete.
Erau alți turiști aici și am cerut puțin ajutor. Mi-au spus că trebuie să cumpăr două bilete: unul către Nagano și altul pentru peron. I-am întrebat de ce și mi-au spus că uneori trebuie să ai și un bilet de peron. Era 170 yen în plus așa că l-am cumpărat și nu am mai zis nimic. Turiștii cu care am vorbit păreau să aibă ceva mai multă experiență decât mine cu călătoritul în Japonia.
După ce am ajuns în Nagano, am cumpărat un alt bilet către Matsumoto pentru a putea ajunge la destinația de astăzi.
A trebuit să aștept 40 de minute ca trenul să sosească. Așa că am scos niște semințe de Kaki din rucsac și am început să mănânc micul dejun.
40 de minute mai târziu, eram în Matsumoto și căutam un loc unde să mănânc ramen. Mulțumită Google Maps, am găsit unul destul de repede.
Mi-au oferit două meniuri: unul cu mâncare japoneză, altul cu mâncare chinezească. Mi-am comandat o porție de Sanzoku Yaki Miso Ramen (cu găină făcută la grătar) care a fost foarte bun iar porția era foarte mare. Am mai lăsat ceva zeamă în castron și am plătit 1200 yen.
Porția a fost atât de mare încât, chiar dacă nu am reușit să o termin, m-a luat somnul pentru următoarele 10-15 minute. Abia mergeam și mi-a luat 15 minute să ajung la Castelul Matsumoto, chiar dacă Google zicea că este la 8 minute distanță.
Zona din jurul castelului este imensă. La fel este și castelul. Este unul din cele mai grandioase castele din Japonia.
Am plătit 700 yen pentru intrare și 100 yen pentru a îmi lăsa rucsacul într-o zonă sigură, astfel încât să nu îl car după mine prin castel.
A trebuit să aștept 20 de minute pentru vizitarea castelului, așa că în acel timp de așteptare am început să scriu acest text.
Structura castelului este masivă, însă plimbarea prin castel este puțin greoaie, pentru că lăsau înăuntru prea mulți turiști în același timp.
În cele din urmă, am părăsit castelul și m-am dus către Mastumoto Art Museum, care mi-a oferit sentimente mixte. În timp ce arta era fantastică, erau anumite zone unde traducerea în engleză nu era disponibilă (de exemplu, Comic Books disponibile doar în japoneză) sau timpul pentru o experiență era foarte scurt (20 de secunde).
După Art Museum, m-am uitat pe Google Maps și am văzut un parc mic care era la 7 minute distanță. M-am dus acolo să mă relaxez. Acesta este primul parc mic pe care l-am văzut și mi-a plăcut enorm. Foarte multe locuri unde să te relaxezi, un lac cu pești, niște rațe, și copaci cu tot felul de forme și nuanțe de verde.
Ultima mea oprire de astăzi a fost cazarea. M-am plimbat 30 de minute de la parc la cazare și când am ajuns la cazare am și plătit, pentru că era doar rezervată.
PS: În primele 7 zile în Japonia, pe cazare, mâncare, transport și orice altceva, am cheltuit puțin sub 500 de euro.
Costuri:
- Tren către Nagano: 1360 yen
- Tren către Matsumoto: 1170 yen
- Sanzoku yaki Miso Ramen: 1200 yen
- Intrare castel: 700 yen
- Locker rucsac: 100 yen
- Intrare Museum of Art: 1800 yen
Ziua 8 în Japonia – Takayama
M-am trezit la 5:30 pentru că nu am putut să dorm mai mult, și am părăsit cazarea la 7:00.
Am verificat la cât pleacă autobuzul din stație către următorul oraș (Takayama) și a trebuit să aștept 30 de minute. Am crezut că doar trebuie să aștept în stație ca autobuzul să ajungă și că pot să cumpăr bilet de la șofer, însă m-am înșelat.
Când mi-am dat seama, am avut câteva minute la dispoziție să cumpăr bilet. Din fericire, clădirea în care trebuia să intru era foarte apropiată iar șoferul a fost foarte prietenos și m-a așteptat. Am plecat la timp, însă putea să plece fără mine din moment ce nu mai voia nimeni altcineva să călătorească cu autobuzul respectiv.
Am făcut aproape 2 ore și jumătate cu autobuzul pentru a ajunge în Takayama. Am mers prin munți iar priveliștea a fost superbă. Japonia are atât de multe tunele prin mulți. Foarte multe! Cred că pe durata traseului, în cele 2 ore și jumătate, am mers prin mai mult de 30 de tunele.
Imediat după ce a plecat autobuzul, am început să simt oboseală și am încercat să dorm, însă nu am reușit. Atât de obosit mă simt zilele acestea. Din fericire, am cumpărat o noapte în plus, fără să vreau, în Takayama (sau poate am avut un motiv când am cumpărat cazările – nu îmi aduc aminte) și cred că o să am timp să mă odihnesc. Până la finalul călătoriei în Japonia, cred că mai am 1 sau 2 orașe în care dorm doar o noapte.
Am ajuns în Takayama la 10:15 și primul lucru pe care l-am făcut a fost să verific pe Google Maps locurile la care vreau să ajung. Am văzut că toate sunt foarte aproape. Până șa urmă, Takayama este un oraș destul de mic.
Am început să merg către Miyagawa Morning Markets. Foarte multe magazine cu mâncare, suveniruri și… tot felul de lucruri. Am văzut un costum de samurai și niște săbii. Aici am cumpărat un fel de desert făcut din unt. Am plătit 840 yen pentru 6 porții (erau foarte mici) și mi-am luat mie și mamei mele un suvenir. Oh, și doi magneți de frigider. Mai departe m-am dus către partea veche a orașului, care era foarte aproape, și m-am plimbat pe străzi.
Mai departe, pe lista mea, era Temple Walk. În Takayama, există o zonă cu 15 temple care sunt foarte apropiate. Mi-a luat aproape două ore să le vizitez pe toate și am făcut foarte multe poze. Plimbarea de la un templu la altul a fost o experiență fantastică. Mi-aș fi dorit să am mai multă energie pentru drumețiile de lângă temple însă sunt mulțumit cu experiența templelor.
La unul din temple, am găsit două personaje desenate pe o bucată de lemn cu găuri acolo unde erau fețele, astfel încât să îți pui fața acolo și să faci poze amuzante. Din moment ce călătoresc singur, nu pot mereu să mă bucur de toate lucrurile pe care le descopăr.
Cum treceam pe lângă acest lucru (nu știu ce nume are), o doamnă în vârstă și fiica acesteia, m-au abordat și mi-au spus că îmi pot face o fotografie în timp ce mă așez în spatele chestiei și îmi pun fața în una din găuri. În timp ce fiica mi-a făcut câteva poze, doamna în vârstă râdea de nu mai putea. 😂 Până la urmă, fusese ideea ei.
După ultimul templu (probabil și cel mai frumos) am văzut un magazin care vindea lucruri din lemn. Am intrat înauntru și am luat două căni realizate din lemn.
Asta este tot pentru astăzi. Am mers puțin peste 10 kilometri și am nevoie de odihnă.
După ce am ajuns la cazare, am fost super mulțumit să văd cât de simpatică este camera în care dorm. De asemenea, am fost la un combini din apropiere să cumpăr niște sushi rolls și ceva ciocolată cu migdale, foarte bună.
Costuri:
- Autobuz către Takayama: 4400 yen
- Desert făcut din unt: 840 yen
- Cadouri: 7000 yen
- 2 magneți de frigider: 440 yen
- Mâncare 7-Eleven: 683 yen (sushi rolls + ciocolată)
- Cină + băuturi: 2500 yen
Ziua 9 în Japonia – Takayama
M-am trezit la 7:00 de zgomotul făcut de alarmă și am mai stat în pat pentru o oră, când m-am mutat în sufrageria hostelului pentru alte câteva minute.
La 8:30 am ieșit afară și m-am plimbat prin oraș, gândindu-mă că astăzi voi merge mai mult de 10 kilometri.
Am început să merg și am tot mers pentru o oră până am ajuns la Harayama City Park. Acolo era un traseu de drumeție însă am văzut prea multe semne care mă atenționau să fiu atent la urși și am decis să nu merg pe traseul respectiv. Semnele erau la 100 de metri unul de celălalt.
Apoi am început să merg către Hida no Sato Open Air Museum și am avut două opțiuni ca să ajung acolo: fie pe drumul principal, fie prin pădure. Desigur că am ales pădurea pentru că, de data aceasta, nu era niciun semn care să mă avertizeze cu privire la urși. Și mă bucur că am ales traseul pădurii. Nu am găsit niciun om și nicio mașină. Foarte multă liniște și pace.
Hida no Sato Open Air Museum este un sat vechi unde înveți despre felul în care japonezii trăiau în urmă cu mulți ani. A fost o plimbare educațională, am citit despre diferite meșteșuguri și am intrat în case vechi.
În timp ce mă plimbam prin această zonă, aproape am călcat pe un șarpe mic (nu cred că avea mai mult de 1 metru lungime) însă cred că mai mult s-a speriat el de mine decât m-am speriat eu de el.
După ce am explorat muzeul, am decis să mă întorc pe ruta pădurii și să merg către Squirrel Forest, care era la 2 KM distanță. Pe această distanță scurtă nu am întâlnit niciun urs, cu toate că începusem să mă îngrijorez deoarece erau foarte multe semne care ziceau că trebuie să fiu atent la urși. În schimb, am văzut un raton care a traversat strada.
Când am ajuns la veverițe, am plătit 880 yen pentru intrare și 100 yen pentru mâncarea cu care am hrănit veverițele. A fost o experiență simpatică iar trucul era să aștepți veverițele să vină la tine, nu să alergi după ele. Mi-ar fi plăcut ca această pădure a veverițelor să fie mai mare, însă era doar un fel de cușcă imensă, cât două case puse una lângă alta.
După ce am hrănit veverițele, am continuat să merg pentru câțiva kilometri și am ajuns la Matsuri no Mori Museum. Am plătit 1000 yen pentru intrare, însă Google Maps zicea că ar fi fost gratuit.
Muzeul a fost fantastic și ciudat, în același timp. Cei 1000 yen pe care i-am plătit au fost pentru un festival de dans al păpușilor care erau cumva automatizate să performeze un ritual specific de dans, la anumite ore. Însă arătau foarte bine iar spațiul era imens. Cred că am petrecut acolo 20-30 de minute iar apoi am luat decizia să mă întorc la cazare cu autobuzul. Am plătit 100 de euro.
Înainte să mă urc în autobuz, am întrebat pe oricine am putut întreba dacă pot cumpăra biletul de la șofer, ca să nu întâmpin din nou problema de ieri.
Și pentru că ieri am fost în oraș și am luat cina cu alți călători din hostel, astăzi nu am simțit nevoia să mănânc prea mult, Așa că am fost la un 7-Eleven și mi-am luat un rice bown (cu găină, porc, și legume) și o înghețată.
Costuri:
- Intrare Entrance Hida no Sato Open Air Museum: 700 yen
- Intrare Squirrel Forest: 980 yen
- Intrare Matsuri no Mori Museum: 1000 yen
- Autobuz: 100 yen
- 7-Eleven: 937 yen
Ziua 10 în Japonia – Kanazawa
Nu mai am energie pentru nimic. Însă nu sunt sigur dacă contează. 😂
Astăzi m-am trezit la 5 pentru că nu mai puteam să dorm și am plecat din chirie la 6:40. Am avut nevoie de 10-15 minute să ajung la stația de tren și aveam impresia că joc rolul unui melc. Am cumpărat biletul și am așteptat 30 de minute ca trenul să sosească.
Primul tren a fost către Toyama iar apoi am schimbat trenul către Kanazawa. Voi sta aici 3 nopți.
Se simte ca și cum fiecare oraș are propriile reguli pentru trenuri și autobuze. De data aceasta, un angajat al stației de tren mi-a controlat biletul de îndată ce treceam prin poarta de dinainte de peron. De asemenea, astăzi a fost prima dată când cineva mi-a verificat biletul în tren, cu 15 minute înainte ca trenul să sosească în Toyama. Nu știu cine a făcut regulile în Japonia cu privire la trenuri și autobuze, însă nu a fost consistent cu ele.
Când am ajuns în Kanazawa, am realizat că este un oraș mare pentru că eram înconjurat de tot felul de magazine mici, mai ales în zonele turistice.
Primul lucru pe care l-am făcut a fost să vizitez două districte: Nahamachi District și Geisha District. Primul a fost algomerat, iar al doilea a fost suprapopulat. Voi încerca să le revizitez în alte zile pe timp de seară. Poate vor fi mai puțini oameni.
Apoi am luat prima pauză și mi-am revizuit planul pentru astăzi. Probabil mă voi trezi mâine de dimineață și voi vizita ce voiam să vizitez astăzi.
Am auzit că în Kanazawa este sushi foarte bun și voiam să încerc, însă am decis să nu mă grăbesc, din moment ce stau aici câteva zile. Am vorbit cu Kevin (pe care l-am întâlnit în urmă cu două zile în Takoyama) și probabil o să ne întâlnim să mâncăm ceva sushi mâine. Așadar, doar am luat o pauză și m-am dus la 7-Eleven să cumpăr mâncare.
După ce am verificat Google Maps, am văzut că este un multe în apropiere (la 15 minute distanță) și am început să merg către el. Sunt parcuri mici în zona respectivă, un observator și, conform Google Maps, o pădure veche de 400 de ani. Pădurea a fost foarte interesantă (cred că ar fi fost fantastică în timpul Sakura) și am găsit un deal plin de flori și culturi de ceai de care m-am bucurat fantastic.
După ce am terminat plimbarea, m-am dus la cazare pentru a face check-in-ul, însă am ajuns cu 30 de minute mai devreme. În timp ce așteptam, mi-am luat o bere și niște snacks de la barul unde eram cazat. Am plătit 600 yen pentru taxa de oraș pentru 3 nopți în Kanazawa. Nu mă întreba ce este taxa de oraș, însă îmi aduc aminte că am plătit-o și anul trecut, în timp ce făceam Camino de Santiago.
Costuri:
- Tren către Toyama: 1690 yen
- Tren către Kanazawa: 1290 yen
- Mâncare 7-Eleven: 739 yen
- Edamame + pâine cu usturoi + bere: 900 yen
- Taxă oraș pentru 3 nopți: 600 yen
- Căpșuni caramelizate pe băț: 500 yen
- Băuturi: 3000 yen
Ziua 11 în Japonia – Kanazawa
În această dimineață m-am trezit la 6 și am stat în pat pentru aproximativ 45 de minute. Apoi am coborât în sufragerie și am stat acolo pentru încă 30 de minute. Era prea devreme pentru a pleca și toate lucrurile pe care voiam să le văd se deschideau la 8:00 sau la 9:00.
În cele din urmă, am plecat la 7:30 și m-am dus direct către Samurai District. A fost o experiență scurtă pentru că, districtele sunt, de obicei, cartiere mici.
Apoi m-am dus către două zone verzi. Una din ele a fost Kanazawa Castle Ruins iar cealaltă Kenrokuen Garden. Ambele superbe și am plătit 320 yen pentru a vedea grădina.
Partea amuzantă este că ieri, după ce am făcut check-in-ul, am întâlnit o tipă din Germania și am fost în aceste două locuri împreună, iar grădina nu avea un cost de intrare și era iluminată. Din punctul meu de vedere, ambele locații sunt mai frumoase pe timp de zi, însă noaptea le face să fie speciale.
După ce m-am plimbat pentru aproape două ore, am luat o pauză și am așteptat să se deschidă 21st Century Museum of Contemporary Art.
Muzeul era parțial închis și nu a trebuit să plătesc nimic. Era foarte puțină artă disponibilă și probabil aproximativ 100 de oameni așteptând la fiecare coadă. M-am plimbat puțin și am decis (destul de repede) să merg mai departe către ultima mea destinație: dulciuri!
Din moment ce era devreme și mersesem doar 7 kilometri, am decis să continui să merg. Cred că am făcut o oră până la un Don Quijote – un mare supermarket în Japonia unde poți să găsești … orice!
Am mers în Don Quijote să caut KitKat și să găsesc cât mai multe cu putință, însă am găsit doar cu Matcha (ultima pungă pe raft) și ciocolată neagră. Cel cu Matcha este cam ciudat… probabil pentru că nu prea îmi place gustul Matcha. De asemenea, am luat și un rice bown din Don Quijote.
Apoi m-am întors la cazare cu trenul. Stația de tren era destul de aproape și astfel am decis că este opțiunea cea mai bună. Trebuie să economisesc energie pentru diseară pentru că probabil voi ieși din nou la plimbare.
Costuri:
- Dulciuri pentru prieteni: 200 yen
- Intrare Kenrokuen Garden: 320 yen
- Mâncare din Don Quijote: 943 yen
- Tren către Kanazawa: 220 yen
- Cina: 3994 yen
Ziua 12 în Japonia – Kanazawa (zi de odihnă)
Astăzi a fost o zi cu un singur plan în minte: să merg la Marea Japoniei. Și asta am făcut. Am vrut să văd Marea Japoniei și să petrec timp pe plajă.
Însă nu o să scriu despre asta. De asemenea, nu o să îți spun că am găsit mai multe tipuri de KitKat și că am încercat, în total, 8 tipuri diferite de KitKat.
Textul de astăzi este unul de introspecție despre cele aproape două săptămâni petrecute în Japonia.
O să încep prin a spune că iubesc Japonia. Iubesc faptul că, chiar și atunci când devine aglomerat, lucrurile sunt organizate și oamenii respectuoși. Oamenii sunt atât de respectuoși încât îți vor spune „Mulțumesc” de cel puțin 3 ori și se vor apleca de fiecare dată. Și îți vor cere mereu permisiunea dacă, ceea ce ei fac, te implică și pe tine.
Pe lângă oameni, mâncarea în Japonia este fantastică! Am încercat mâncare pe care nu am crezut că o voi încerca vreodată (îmi era dificil să îmi imaginez că există) și, datorită mâncării pe care am descoperit-o aici (de exemplu, Karaage și Tempura), când mă voi întoarce în România, cred că voi începe să mănânc carne din nou. Înainte să ajung în Japonia, eram pescaterian.
De asemenea, în Japonia vei putea avea tot felul de experiențe. De la vizitatul templelor și altarelor, la karaoke cu prietenii în camere mici unde poți zbiera (pardon, cânta) oricât te țin plămânii. Sau poți să petreci noaptea într-un Ryokan în timp ce porți o Yokata și faci baie complet dezbrăcat (eu nu am făcut asta) într-un onsen. Japonia este atât de diferită de lucrurile pe care le fac acasă, zi de zi, încât se simte ca o lume nouă.
Însă mai mult de atât, în această perioadă scurtă, simt că mi-am întărit puțin anumite valori și că m-am conectat mai bine la mine. Știu foarte bine care sunt următorii pași în viața mea (atât personală cât și profesională) și nu există nimic care să îmi stea în cale. Poate voi scrie despre asta după ce mă voi întoarce acasă.
Concluzionând, în Japonia nu explorezi doar o nouă țară, ci o nouă parte din tine.
Costuri:
- Metrou către Uchinada și înapoi: 800 yen
- Cadouri: 220 yen
- 6 pungi de KitKat + sushi: 2695 yen
- Spălat + uscat haine: 500 yen
Ziua 13 în Japonia – Kyoto
M-am trezit la 6:20 și m-am simțit obosit pentru că în ultimele două nopți am adormit după miezul nopții. Am părăsit cazarea la 7:00 și am mers direct către stația de tren.
Pentru ruta către Kyoto, Google Maps mi-a spus că este serviciu redus (orice ar însemna asta) pentru un anumit tren, așa că am ales traseul mai lung, dar cu un tren mai rapid (Shinkansen). Din Kanazawa către Fukui. Din Fukui către Tsuraga. Din Tsuraga către Kyoto. Am cheltuit 8000 yen pentru tot drumul și am cumpărat ceva snacks din stația de tren de la Tsuraga.
Am ajuns în Kyoto la 12:10 și am început să merg către Summit of Mount Inari. Era unul din lucrurile de pe lista mea pentru Kyoto și am decis să încep cu el.
De îndată ce am ajuns pe traseu, a început să plouă, însă doar pentru 15 minute. Îmi era teamă că ar fi plouat pentru toată ziua.
Pe drumul meu către Summit, traseul a fost pavat cu Tori Gates, care a făcut traseul mult mai plăcut. De asemenea, în timpul acestui traseu, am găsit două locuri din care putea să văd Kyoto din depărtare. În timp ce unul din el era plin de turiști, celălalt era liber.
După ce am ajuns la Summit, m-am uitat pe Google Maps pentru a vedea ce altceva mai este în zonă și am observat o cascadă, însă când am ajuns acolo am fost surprins să văd cea mai mică cascadă din lume. 😅 Ce mai glumă!
Cred că am mers pe aceste trasee de drumeție pentru o oră și jumătate și a fost cu adevărat frumos. Sunt mulțumit de cum a decurs ziua.
Apoi am verificat Google Maps din nou, ca să înțeleg că eram aproape de Fushimi Inari Temple. Am decis să îl vizitez în timp ce mă întorceam în oraș, pentru că eram cumva la marginea orașului Kyoto. Când am ajuns, am făcut o pauză de 30 de minute aici. Zona era plină de turiști și, după ce am finalizat pauza, am simțit că vreau să fug de acolo.
Am început să merg către cazare și (mulțumită din nou lui Google Maps), am văzut un alt templu care era în drum. Cel mai mare de până acum. Se numește Higashi Gohan Ji Temple și este cel mai frumos templu pe care l-am văzut până acum în Japonia. Are o arhitectură superbă și un design unic. Iar în interior este foarte pașnic.
În timp ce eram în templu, a început să plouă și am luat metroul pentru 3 stații pentru a ajunge aproape de cazare.
Înainte de a face check-in-ul, am fost la un supermarket (peste drum de cazare) și am cumpărat niște sushi. Din păcate, nu atât de bun precum cel din Kanazawa.
Când am făcut check-in-ul, a trebuit să plătesc din nou taxa de oraș. Până acum, am plătit-o doar în Kanazawa și Kyoto.
Este pentru prima dată când dorm într-un hotel de tip capsulă și nu știu ce să cred. În timp ce camerele sunt spațioase, sunt curios dacă voi putea să mă odihnesc. Totul arată foarte bine și chiar mi-au dat pijamale. Nu mă așteptam la asta.
Costuri:
- Tren din Kanazawa către Fukui: 3210 yen
- Tren din Fukui către Tsuraga: 2730 yen
- Tren din Tsuraga către Kyoto: 1690 yen
- Snacks: 378 yen
- Metrou: 220 yen
- Sushi: 759 yen
Ziua 14 în Japonia – Kyoto
M-am trezit la 7:00 și pot spune că am dormit destul de confortabil în capsulă. Am mai stat puțin în pat și eventual am plecat la 8:00.
Ploua și era destul de cald, așa că s-a simțit ciudat să pun pe mine pelerina de ploaie. Însă nu voiam să mă ud.
Am început să mă deplasez către prima destinație: The Philosopher’s Path. Însă Altarul Heian Jingu era în apropiere, așa că m-am oprit să fac câteva poze. Era prea devreme pentru majoritatea turiștilor, motiv pentru care eram doar eu cu încă câteva persoane în tot acest spațiu la fel de mare precum jumătate de teren de fotbal.
M-am întors pe traseu și am început să merg către The Philosopher’s Path. Este o zonă pentru plimbare foarte simpatică, bună pentru introspecție, fără prea mulți turiști. Însă această rută mergea către nord și tot ce voiam să văd era în sud. Nu mi-a păsat prea mult și am continuat să merg. De două ori am mers, pentru că a trebuit să mă întorc. 😅 Însă chiar a fost o plimbare plăcută.
Apoi am continuat să merg către sud (tot ce voiam să văd era pe această rută) și am descoperit multe lucruri care nu erau pe lista mea.
De exemplu, după Philosopher’s Path, am descoperit Templul Ekiando și am plătit 600 yen pentru a avea acces. Mă bucur că am ales să explorez zona acestui templu pentru că a fost fantastic. Cred că am petrecut 20-30 de minute plimbându-mă aici, pe potecile din lemn ale templului. Recomand să adaugi acest templu în itineraru dacă ajungi în Kyoto.
Era și un lac mic în mijlocul unei grădini, lângă templu, și acolo am văzut pentru prima dată pește Koi. Și altul portocaliu. Super cool!
Apoi am găsit alte lucruri care nu erau pe lista mea. Am vizitat templul Nanzenji, sala de lectură de lângă el, un pod de apă, și am plătit 600 yen pentru a ajunge pe Nanzenji Sammon Gate.
Am continuat să vizitez Chion-in și am văzut un ritual budist (sau cel puțin asta cred că a fost). Când am părăsit această zonă, în timp ce făceam poze, am observat un om în vârstă, care stătea în spatele meu, așteptând ca eu să termin de făcut poze. Am făcut o plecăciune în timp ce i-am mulțumit pentru că a așteptat ca eu să fac poze. Apoi s-a oferit să îmi facă câteva poze și nu mă așteptam ca pozele să fie atât de bune.
Mai departe, am mers la Templul Kodaiji însă nu am simțit că vreau să plătesc încă 600 yen pentru a vedea încă un templu, așa că am mers către următoarele două destinații de pe lista mea: Ninenzaka și Sannenzaka.
Pe drum, în timp ce mă uitam după tot felul de lucruri, am găsit un loc cu un artist local care făcea caricaturi. Am intrat acolo și artistul era super amuzant. I-am zis că vreau o caricatură și m-a costat 5000 yen (incluzând și sigiliul care să protejeze caricatura). Nu prea scump, având în vedere că a făcut-o în 10 minute și că are o calitate fantastică.
M-am întors înapoi la ruta mea, iar Ninenzaka și Sannenzaka erau pline de turiști. Atât de mulți turiști încât nici poze nu am putut să fac.
Apoi am luat metroul până la Imperial Palace, astfel încât să mai văd câteva lucruri până să ajung la cazare.
Spre surpriza mea, chiar când cumpăram bilet pentru metrou, am auzit pe cineva vorbind românește. Sunt primii români pe care îi întâlnesc de când am ajuns în Japonia – o familie cu doi copii. De obicei, nu prea întâlnesc români când călătoresc. Suntem rari dincolo de granițe. 😅
Când am ajuns la Imperial Palace, acesta era închis, așa că m-am plimbat în zonă și apoi m-am dus la cazare.
Costuri:
- Intrare Templu Ekiando: 600 yen
- Intrare Nanzenji Sammon Gate: 600 yen
- Caricatură: 5000 yen
- Metrou: 280 yen
- Mâncare: 917 yen
- Cină: 2600 yen
Ziua 15 în Japonia – Kyoto & Nara
M-am trezit la 7, fără pic de energie, și am părăsit cazarea 40 de minute mai târziu.
Am luat metroul până la stația Kyoto, iar de acolo trenul până în Nara. Nu sunt foarte multe lucruri de făcut în Nara, cu excepția a câtorva temple și atracția principală, parcul din Nara și căprioarele.
Am avut nevoie de aproape 2 ore pentru a ajunge în Nara, de la cazarea din Kyoto. Când am ajuns acolo, m-am dus la un 7-Eleven să cumpăr niște mâncare și să scot bani de la un ATM. După ce m-am uitat prin magazin pentru câteva minute, am cumpărat niște pește uscat să văd cum este. Nu mi-a plăcut deloc și mirosea îngrozitor, așa că nu l-am putut mânca.
După ce am părăsit 7-Eleven, am găsit un parc mic cu câteva căprioare. Eram curios dacă lor le place peștele pe care l-am cumpărat mai devreme și am așteptat să vină câteva căprioare lângă mine. Se pare că ele nu sunt așa de mofturoase ca mine. 😅
Le-a plăcut atât de mult încât, chiar dacă nu mai era pește, continuau să îl miroase pe mâinile mele și voiau mai mult. O căprioară a încercat să îmi mănânce șireturile. Animale nebune! 😂 Dacă le dai de mâncare, ele continuă să mănânce.
După ce am scăpat de pește, mi-am anulat toate planurile pe ziua de astăzi și am decis să mă plimb prin parcul Nara și să-l explorez. Pentru astăzi aveam un templu de vizitat și câteva altare, însă am simțit că vreau să continui să mă plimb prin parc.
În timp ce mă plimbam, am cumpărat mâncare pentru căprioare (200 yen pentru 10 biscuiți) și am început să le dau de mâncare, unul câte unul, aleatoriu. O căprioară a fost prea înfometată (sau prea tâmpită) și m-a mușcat de fund, crezând că am mai multă mâncare. 😂 Aveam, dar nu pentru ea.
Mi-am dat seama că atât timp cât căprioarele văd că ai mâncare sau că scoți mâncare din buzunar, te vor urmări. Așa că am pus biscuiții în buzunar și îi scoteam, unul câte unul, când nu era nicio căprioară în preajmă. După ce îi dădeam un biscuite unei căprioare, nu mai mă urmărea, crezând că nu mai am biscuiți. Astăzi, am manipulat mintea căprioarelor! 🤡
Alte lucruri interesante de menționat aici:
- Dacă faci plecăciune înainte să le dai mâncare, căprioarele fac și ele o plecăciune.
- Dacă le arăți mâinile goale și ridici din umeri 🤷♂️, înțeleg că nu mai ai mâncare și te lasă în pace.
Am continuat să mă plimb prin parcul Nara pentru câteva ore și apoi am luat trenul înapoi către Kyoto. A fost o zi plăcută și mă bucur că nu am făcut prea multe lucruri.
În primele două săptămâni în Japonia, am mers peste 250 de kilometri.
Costuri:
- Metrou: 220 yen
- Tren către Nara: 720 yen
- Snacks: 500 yen
- Mâncare căprioare: 200 yen
- Tren către Kyoto: 720 yen
- Metrou: 260 yen
- Mâncare: 983 yen
Ziua 16 în Japonia – Kyoto
M-am trezit la 6, înainte ca alarma să sune.
La scurt timp după, m-am dus în camera de zi a hotelului și m-am uitat la bugetul meu pentru Japonia. Am realizat destul de repede că nu știu cum am cheltuit 6000 yen, în prima jumătate a călătoriei. Pe scurt, lipsesc. Practic, trebuie să îi fi cheltuit pe ceva. 😅
O să verific când ajung acasă cât am cheltuit și unde.
Am plecat la ora 7 și m-am dus către metrou pentru a ajunge la Togetsukyo Bridge. După ce am ajuns acolo și m-am bucurat de zonă, am vrut să vizitez un parc cu maimuțe din apropiere, însă era închis pentru încă o oră. Așa că am continuat să merg pe lângă râu cu următoarea destinație în minte: pădurea de bambus.
Zona în care m-am plimbat a fost atât de frumoasă încât la un moment dat am găsit un parc cu câteva punți de observație. Am stat acolo ceva timp, m-am odihnit, și am făcut poze la priveliște.
După ce m-am uitat la Google Maps, am observat că pădurea de bambus era lângă mine, însă nu am fost prea încântat. Părea să fie o capcană turistică pentru că era prea mică, cu prea mulți turiști care încercau să își facă poze.
Din moment ce asta era tot ce aveam pentru ziua de astăzi pe lista mea, am verificat Google Maps și am văzut Muntele Ogura în apropiere – cam la 30 de minute distanță, așa că am început să mă îndrept către el. Însă la scurt timp am ajuns pe o autostradă și nu era niciun traseu către munte. Partea bună era că nu existau turiști în zonă. Era abia 9:20 și am decis să mă întorc către cazare, ascultând muzică.
La întoarcere, am găsit un magazin cu suveniruri și cărți poștale frumoase. Am cumpărat 5 cărți poștale pentru 500 yen (destul de ieftin – de obicei prețurile sunt duble sau mai mult) pentru câțiva prieteni. Apoi m-am oprit la un alt magazin și am cumpărat un clopot japonez superb.
Nu am mâncat nimic încă, dar voi cumpăra ceva mai târziu, după ce îmi spăl hainele.
Asta este tot pentru astăzi. Urmează să lucrez și să mă relaxez. Mâine schimb orașul și mă duc către Hiroshima pentru două nopți.
PS: astăzi am început să simt că nu mai vreau să văd niciun alt castel, templu, sau altar. Am văzut prea multe!
PPS: încă din primele zile din Tokyo, am realizat cât de proști, lipsiți de respect, neorganizași, nepăsători, și nerăbdători sunt turiștii. Cu cât merg mai mult pe lângă turiști, cu atât simt că vreau să călătoresc mai puțin.
Costuri:
- Metrou: 200 yen
- Cărți poștale: 500 yen
- Cadou: 400 yen
- Metrou: 200 yen
- Spălat + uscat haine: 600 yen
- Mâncare: 1178 yen
Ziua 17 în Japonia – Hiroshima
M-am trezit la 6:00 pentru că nu mai puteam să dorm. Era răcoare în cameră, probabil din cauza aerului condiționat.
Am părăsit cazarea la 7 și m-am dus către gara din Kyoto, să pot lua Shinkansen-ul către Hiroshima. Însă m-am urcat în metroul greșit și am mers 4 stații în direcția greșită. Totul este în regulă. Oricum dau vina pe Riccardo, tipul cu care vorbeam și pe care l-am întâlnit zilele acestea, care mi-a distras atenția. 😂
Când am ajuns la gară, am fost să îmi cumpăr bilet și am plătit 10770 yen pentru Shinkansen din Kyoto către Hiroshima. Mai ieftin decât sugera Google Maps (11940 yen). De asemenea, aveam loc fără rezervare, ceea ce înseamnă că puteam să mă așez oriunde în primele câteva vagoane (în funcție de Shinkansen, de obicei primele 2-3 vagoane). Și sunt fericit, pentru că am stat la fereastră.
Trenurile acestea sunt scumpe, însă foarte rapide. Este un tren direct iar alternativele nu merită.
După ce am ajuns în Hiroshima, am luat niște snack-uri dintr-un 7-Eleven și m-am dus către Peace Memorial Park. Este o zonă superbă, înconjurată de apă, cu foarte multe bănci pe care să te așezi și să faci nimic. Și exact asta am făcut pentru 30 de minute.
Am două nopți în Hiroshima și, din câte am auzit, oamenii vin aici doar pentru jumătate de zi – nici măcar nu dorm aici. Deci probabil am foarte mult timp la dispoziție.
Imediat după pauza mea, m-am întâlnit cu Riccardo și am mers împreună la Hiroshima Peace Memorial Museum. Muzeul a fost interesant și am învățat multe lucruri despre bombele atomice de acum mai puțin de 100 de ani și despre poveștile tragice ale japonezilor.
Apoi, împreună cu Riccardo, am fost să mâncăm ceva și am încercat Okonomiyaki în stil Hiroshima, care nu m-am impresionat. Mă gândesc în continuare la karaage. Însă experiența a fost plăcută pentru că mâncarea a fost preparată în fața noastră.
După ce am mâncat, ne-am mai plimbat puțin în zona parcului.
Riccardo a luat trenul și feribotul către Miyajima Island, lucru pe care îl voi face și eu mâine. Apoi m-am întors la cazare. Este tot un hotel de tip capsulă însă nu la fel de fancy precum cel anterior. Stau aici doar două nopți.
Costuri:
- Metrou: 260 yen
- Shinkansen către Hiroshima: 10770 yen
- Snaks: 602 yen
- Intrare: Hiroshima Peace Memorial Museum 200 yen
- Hiroshima-Style Okonomiyaki: 1200 yen
Ziua 18 în Japonia – Hiroshima & Miyajima Island
M-am trezit la 5:50 și am părăsit hotelul 30 de minute mai târziu. Pe drum afară, am doborât un semn de la ușa de la intrare care spunea că locația este închisă/deschisă. Fiind destul de mare, a făcut foarte mult zgomot. Whoops!
Am mers către metrou, iar Google Maps spunea că cel mai devreme am un tren la 8:26, însă ceasul era 6:30. Am întrebat pe un tip japonez ce se întâmplă și a încercat să mă ajute, însă aveam impresia că nu mă înțelege. Continua să mă ajute chiar după ce metroul plecase și aceasta era principala mea problemă – că ar fi trebuit să aștept două ore ca metroul să plece. 😂
După 4 stații, am schimbat metroul pentru a putea ajunge cât mai aproape de Miyajima Island. Și chiar dacă am întrebat vânzătorul de bilete dacă eram pe platforma potrivită și mi-a confirmat, m-am urcat în metroul greșit și am mers două stații. Se pare că trebuia să schimb metroul după prima stație însă habar nu aveam. Și a trebuit să îl schimb din nou mai târziu, însă de data aceea am fost atent și am ieșit la timp din tren. A fost cea mai chaotică experiență cu transportul public de până acum. Însă mă bucur că nu a trebuit să plătesc extra.
Cu tot cu experiența mea de învățare, am făcut o oră cu transportul. Dacă eram puțin adormit când am plecat de la cazare, acum eram complet treaz.
În cele din urmă am ajuns la feribot pentru merge la Miyajima Island. Apoi am mers câteva minute și am văzut faimoasă poartă Tori (care se numește Itsukushima Shrine) însă îi voi spune poartă Tori pentru că arată ca una. Însă este imensă!
Chiar dacă era 8 dimineața, erau foarte mulți turiști pe insulă. Cel puțin pe drumul către poarta Tori.
Când am ajuns la docul de lângă poartă, a trebuit să plătesc 300 yen pentru a avea acces la o zonă din care să fac poze mai simpatice. Însă a fost în regulă și zona în sine, nu doar pentru poze.
După ce am făcut destule poze, am luat o pauză, planul fiind să aștept ca nivelul apei să scadă și să pot să ajung mai aproape de poarta Tori. Însă am ajuns prea devreme și ar fi trebuit să aștept probabil până la ora 17:00.
30 de minute mai târziu, am început să merg din nou, și am găsit o rută pentru drumeție. Fix înainte de traseu, a apărut un șarpe și apoi am intrat într-un părculeț plin de căprioare. Eram doar eu și sălbăticia, iar după 10-15 minute de mers, am decis să mă întorc.
Însă am ales o altă rută și, pe această rută, am văzut niște trepte din piatră care păreau să ducă către o zonă înaltă. Speram să am vedere bună către poarta Tori de acolo. Însă de îndată ce am ajuns sus, niște albine mari au apărut și au început să zboare agresiv pe lângă mine, așa că am fugit înapoi. 😂 Mă bucur că nu m-au atacat. Cred că doar m-au avertizat.
Așa că am mers înapoi unde am luat pauza și am mai stat puțin acolo, înainte de a mă întoarce în oraș. În timp ce mă relaxam, apăreau din ce în ce mai mulți turiști. Și am decis să nu mai aștept după nivelul apei să scadă.
15 minute mai târziu, am început să merg iar și am găsit un magazin de unde am luat 5 magneți de frigider. Din moment ce eram aproape de teleferic, m-am hotărât să mă duc și am plătit 2000 yen.
Experiența a fost fantastică și puțin înfricoșătoare – chiar nu îmi plac experiențele unde adrenalina e prezentă și cred că eram la peste 100 de metri în aer.
După teleferic, am făcut o drumeție de probabil 20 de minute și am ajuns la două punți de observare. Priveliștile au fost fantastice și mă bucur că am investit 2000 yen în această experiență. De asemenea, mă bucur că am venit așa devreme pe insulă pentru că, de îndată ce m-am întors, cu telefericul (probabil în jurul orei 13), un ocean de turiști a apărut de nicăieri. Însă este sâmbătă.
Dacă ajungi la Miyajima Island, asigură-te că telefericul este pe lista ta de lucruri de făcut. Cu siguranță o să îți placă.
În cele din urmă, am luat feribotul și metroul înapoi către Hiroshima, de data aceasta fără probleme.
Când am ajuns în oraș, m-am dus până la un restaurant și am încercat Tsukemen. Foarte interesant pentru un ramen ciudat.
Costuri:
- Metrou: 190 + 330 yen
- Feribot dus-întors: 500 yen
- Intrare Tori Gate: 300 yen
- 5 magneți de frigider: 1000 yen
- Experiența cu teleferic: 2000 yen
- Metrou: 190 + 330 yen
- Tsukemen: 1300 yen
- Snacks: 832 yen
Ziua 19 în Japonia – Kitakyushu
M-am trezit la 6 și am plecat la 6:45. Părea că doar ce se oprise ploaia și era liniște peste tot. Însă 10 minute mai târziu a început ploaia.
Am mers agale până la gară și am luat bilet de tren către orașul Kitakyushu.
După 30 de minute de așteptare, trenul a ajuns și 50 de minute mai târziu, erau în Kitakyushu. O să dorm aici doar pentru o noapte și nu am prea multe lucruri pe listă. Din puțina cercetare pe care am făcut-o, se pare că acesta este un oraș de drumeție, cu câțiva munți în apropiere și câteva teleferice. Însă sunt prea obosit așa că vor sta liniștit.
După ce am ajuns în Kitakyushu, am observat că ploua cu găleata. De asemenea, am verificat vremea și am văzut că ploua toată ziua. Dacă știam, plecam mai târziu de unde eram cazat în Hiroshima.
A plouat toată ziua în Kitakyushu și am mers prin ploaie mai mult de 10 kilometri. Din cauza ploii, am văzut doar două lucruri azi și am trecut pe lângă Castelul Kokura, însă nu am întrat înăuntru.
Prima dată, am fost la o grădină zoologică și eram singurul om de acolo. Eu și cu angajații. Am văzut păsări flamingo, un tigru, și niște capre care se ascundeau de ploaie.
Apoi am fost la Toto Museum (muzeul toaletelor). În timp ce toaletele erau interesante și muzeul nu a fost rău, am avut parte de cel mai bun customer service!
De îndată ce am intrat în muzeu, m-am dus la biroul de informații să întreb dacă au un uscător de păr. Nu vorbeau engleză, așa că am folosit Google Translate pentru traducere. Au spus că nu au un uscător de păr însă mi-au oferit câteva prosoape și m-au dus într-o baie super-spațioasă unde am avut ocazia să mă usuc.
De asemenea, mi-au oferit acces la un vestiar unde să îmi pun rucsacul și, când am plecat, au vrut să îmi ofere o umbrelă și mai multe prosoape. Le-am refuzat politicos pentru că hostelul era la 20 de minute de mers distanță și oricum eram cam fleașcă.
Când am ajuns la hostel, lucrurile au fost fix pe dos. Am ajuns mai devreme decât timpul check-in-ului și am întrebat dacă pot să folosesc baia ca să mă usuc. Mi-au spus că trebuie să aștept până la check-in. Am încercat să le explic că plouă și că sunt fleașcă, însă nu le-a păsat. Am fost surprins să aflu că m-au lăsat să stau înăuntru, la o masă, însă hainele mele tot ude erau.
„Well, fuck them! Stau doar o noapte aici și nu îmi pasă” mi-am zis.
În timp ce așteptam pentru check-in, mi-am deschis rucsacul și am căutat ceva șosete uscate și un tricou. După check-in, am vrut să mă duc să îmi cumpăr ceva de mâncare, însă am găsit chestii de ronțăit în rucsac și nu m-am mai dus niciunde.
Costuri:
- Shinkansen către Kokura Station: 7140 yen
- Intrare la grădina zoologică: 800 yen
Ziua 20 în Japonia – Nagasaki
M-am trezit la 5:50 și am stat în pat pentru aproape o oră. Am încercat să stau mai mult, însă voiam să plec. În cele din urmă, am plecat la 7:40 și m-am dus direct la gară, care era la 10 minute distanță. Pe drum, am intrat într-un conbini și am cumpărat ceva de mâncare.
Nu a trebuit să aștept după tren pentru că el aștepta după mine în stație. Însă a trebuit să cer ghidaj cu privire la achiziția biletului.
Astăzi a trebuit să schimb trenul de două ori și erau trenuri lente. Însă nu au fost scumpe. Primul tren a făcut puțin peste două ore. Al doilea tren 40 de minute. Iar al treilea tren 30 de minute (acesta a fost un Shinkansen). Toate trei pentru 6680 yen. În al doilea tren, controlorul mi-a verificat biletul.
Vremea în Nagasaki era însorită, așa că am decis să iau ceva bun de mâncare. Am căutat pe Google Maps pentru miso ramen și am găsit un local care se închidea în curând. Așa că de la gară am mers direct acolo și am mâncat un miso ramen delicios.
Apoi am m-am plimbat prin oraș pentru o oră, ca să ajung la Nagasaki Atomic Bomb Museum. Eram curios să văd cât de diferit este față de cel din Hiroshima, însă cel din Nagasaki a avut doar câțiva vizitatori și am putut să urmăresc mai bine povestea bombei atomice.
De aici am cumpărat niște insigne simpatice.
De îndată ce am părăsit magazinul muzeului, am luat o pauză în parcul din apropiere. Mă simțeam super obosit. Poate pentru că am mers cu rucsacul în spinare toată ziua.
În drum către cazare, am făcut un mic ocol pentru a vedea o poartă tori cu doar un picior. Nu era prea impresionantă însă este considerată reper istoric.
Costuri:
- Snacks: 712 yen
- Tren din Kokura Station către Tosu Station: 1680 yen
- Tren din Tosu Station către Takeo-Onsen Station: 2130 yen
- Tren din Takeo-Onsen Station către Nagasaki Station: 3070 yen
- Miso ramen: 1100 yen
- 5 insigne: 1100 yen
Ziua 21 în Japonia – Nagasaki
M-am trezit la 5:50 și am stat în pat pentru două ore. Am plecat la 8:30.
Astăzi a fost zi de plimbare și am vizitat câteva parcuri, primul fiind lângă port. Se numește Nagasaki Seaside Park și este o zonă superbă. Puteam să stau acolo toată ziua însă am făcut doar o pauză scurtă de 20 de minute.
După ce am terminat pauza, am continuat să merg către Altarul Nagasaki Koshibyo Confucius și Historical Museum of China. Altarul a fost impresionant și am văzut diferite statui ale discipolilor lui Confucius. Mi-a plăcut și experiența muzeului și am văzut ceva artă superbă, însă am fost dezamăgit să văd că totul era în japoneză. Nimic nu era tradus în engleză.
În continuare, am vizitat Glover Garden. Este o grădină imensă și cred că am petrecut două minute doar în liftul care te duce în vârful grădinii. Foarte multe flori frumoase și copaci pe ruta principală. Cu siguranță s-au meritat cei 620 yen pe care i-am plătit ca să am acces. Era un sigur punct de observare, în partea de sus a grădinii, și puteai vedea întregul oraș Nagasaki. Cel mai neobișnuit lucru era muzica irlandeză care se auzea din toate boxele din grădină.
Ieșirea din grădină a fost prin Nagasaki Traditional Performing Arts Center, care mi-a plăcut. La finalul centrului, am cumpărat niște pudră matcha de la magazin. Nu îmi place gustul matcha, însă mama a zis că vrea să încerce și mi s-a părut o oportunitate bună. De asemenea, prețul a fost acceptabil. Mai puțin de 600 yen pentru 30 de grame.
După grădină, am vrut să mă duc la Mt. Nabekanmuri Park. Am urcat un deal până la intrarea în parc (sau undeva aproape de intrare) și, de îndată ce am văzut niște albine mari și negre, mi-am zis „FUCK NO!” și m-am întors. După ce am interacționat anterior cu niște albine mari, oricând le văd, fug înapoi. 😅
În schimb, am găsit o bancă undeva în apropiere și m-am relaxat până mi s-a făcut foame.
Și din moment ce astăzi este pizza day în Italia (nu, nu este, însă aveam nevoie de o scuză), am căutat un restaurant unde să încerc pizza. Am trecut pe lângă atât de multe restaurante Italiene aici în Japonia încât mi-am zis că la un moment dat o să încerc. Astăzi este acea zi!
Am mers 30-40 de minute ca să ajung la restaurantul Italian și mi-am comandat o pizza quattro formaggi. Aveau una și cu cartofi prăjiți pe ea, însă am ales să nu iau decizii extreme. 😅
Pizza nu a fost prea bună însă desertul a fost delicios. Am plătit mai mult decât mă așteptam. Oricum, nu contează. În 10 zile voi fi în Italia și voi mânca acolo pasta, pizza, și foccacia. PANETTONEE!!!
În acest restaurant Italian a fost pentru prima dată când am văzut japonezi folosind furculițe și chiar se chinuiau să le folosească. 😂 Mi s-a părut tare amuzant pentru că mă vedeam pe mine încercând să folosesc chopsticks.
După minunata mea experiență italiană în Japonia, m-am întors la cazare și am intrat într-un combini pentru a lua câteva chestii.
Costuri:
- Intrare Nagasaki Koshibyo Confucius Shrine și Historical Museum of China: 660 yen
- Intrare Glover Garden: 620 yen
- Matcha powder: 572 yen
- Quattto formaggi pizza + sundae: 2343 yen
- Snacks: 573
- Spălat + uscat haine: 500 yen
Ziua 22 în Japonia – Okayama
M-am trezit la 6 și am avut două gânduri:
- Primul: se pare că prima parte a călătoriei a fost mai distractivă. După ce am ajuns în Kyoto, lucrurile au devenit puțin mai plictisitoare și eu am început să mă simt mai obosit.
- Al doilea: am început să simt că trezitul la 6 nu este prea devreme și că aceasta ar trebui să fie noua mea oră de trezire. Sunt un boșorog.
Am părăsit hostelul la 7:15 și am mers aproximativ 20 de minute pentru a ajunge la gară. Astăzi am mers de la Nagasaki tocmai până la Okayama, care înseamnă aproape 600 de kilometri. Din moment ce două din trenuri au fost Shinkansen-uri, a durat doar 3 ore și 15 minute să ajung la destinație (nu am inclus și timpul de așteptare dintre trenuri). În total, ca să ajung în Okayama, doar pentru biletele de tren, am plătit 18000 yen (puțin peste 100 de euro).
Astăzi, conform planului original, ar fi trebuit să merg către Kumamoto, însă am anulat rezervarea și am mai luat o noapte în Okayama. Am făcut asta în urmă cu o săptămână, când m-am simțit prea obosit și am considerat schimbarea planului o idee bună. Aș fi cheltuit 20000 yen extra și Kumamoto pare să nu aibă atât de multe lucruri de făcut sau văzut. În timp ce scriu acest text, în continuare consider că a fost o decizie bună.
În timp ce eram în tren către Okayama, mi s-a făcut foame și am căutat pe Google Maps un loc unde să mănânc. Am găsit un restaurant cu burgers și mi-am spus că dacă ieri am încercat pizza, astăzi ar trebui să încerc un burger. Când am verificat locația restaurantului, am realizat că este doar la 10 minute de mers de gara din Okayama. Perfect!
Când am ajuns acolo, restaurantul era mai mult un bar, cu un vibe suuuper interesant. Părea să fie genul de loc unde puteai să te împrietenești ușor cu niște străini, într-o seară de vineri și părea să fie gestionat doar de o singură persoană. Locul se numește Raccos Burger.
Am comandat un burger cu avocado. A fost fantastic, însă puțin ca mic. Și am văzut că au și karaage – mâncarea mea preferată în Japonia. De data aceasta, karaage avea un fel de sos cu maioneză și chili. Cred că îmi place mai mult fără sos. Tot aici am folosit pentru prima dată o furculiță în Japonia
Când am plecat, am vrut să las bacșiș tipei care avea localul însă nu a vrut să îi ia. Chiar mi-a plăcut mâncarea.
După ce am terminat de mâncat, am început să merg către Okayama Castle și Korakuen Garden, singurele mele destinații pe ziua de astăzi. Însă am luat și o pauză lângă râul Asahi.
Castelul a fost impresionant însă, din nou, fără traduceri în engleză pentru nimic din castel. Au transformat castelul într-un muzeu și, la fiecare din cele 5 etaje, era o bucată de istorie. Am ținut în mână o sabie de samurai și mi-a plăcut experiența castelului.
Pe de altă parte, grădina (care este o insulă în toată firea) este un loc imens, de care mulți oameni au grijă în mod constant, cu flori fantastice, copaci și plante. Poți să te plimbi pentru două ore aici fără să te plictisești. Doar pentru grădina aceasta cred că merită să vizitezi Okayama.
După ce am vizitat castelul și grădina, am mers către cazare, care este la 25 de minute distanță. Îmi place hotelul și mă bucur că l-am ales.
Costuri:
- Din Nagasaki Station către Takeo-Onsen Station: 3070 yen
- Din Takeo-Onsen Station către Hataka Station: 2880 yen
- Din Hakata Station către Okayama Station: 12100 yen
- Burger + karaage: 1650 yen
- Intrare Okayama Castle + garden: 640 yen
Ziua 23 în Japonia – Okayama
O altă zi în care m-am trezit la 5:50, însă de data aceasta am ales să meditez și să ascult muzică. În cele din urmă, am plecat la 8:30.
Din moment ce Okayama nu este un oraș mare, principalul (și probabil singurul) lucru pe care l-am avut în minte a fost să merg la grădina zoologică. M-am plimbat prin oraș să văd ce altceva are de oferit însă se pare că sunt doar câteva parcuri.
De îndată ce am ieșit din hotel, am observat un vânt puternic care nu mi-a plăcut, însă eram fericit că nu ploua.
Pe drum către zoo, am mers pe niște străduțe înguste unde abia loc o mașină și, probabil din cauza aceasta, foarte mulți oameni erau cu bicicleta pe aceste străzi.
Am oprit la un combini să cumpăr niște mâncare și ceva snacks nou pe care să îl încerc – o combinație de alune și ardei picant. Partea ciudată era că ardeiul era uscat, tăiat, și pus în pungă. Cred că în total, în pungă, au fost doi ardei, care erau feliați în bucăți mici. La început, gustul a fost interesant însă de îndată ce am băut apă, am început să transpir și să simt toată iuțeala. A fost cu efect întârziat.
Experiența grădinii zoologice a fost puțin cam tristă pentru că am văzut foarte multe animale ținute în captivitate, unde cuștile nu erau îndeajuns de mari și erau foarte murdare. Se pare că era singura grădină zoologică din Okayama, iar asta trebuia să fie un motiv extra pentru care să aibă grijă cum trebuie de ea. Singurul lucru care mi-a plăcut a fost varietatea speciilor însă nimic altceva.
După ce am vizitat grădina zoologică, am început să merg pe străzile orașului pentru 2-3 ore și am mers atât de departe încât am trecut un pod și am simțit că vântul vrea să mă zboare. Eram la marginea orașului, într-o zonă deloc populată, nici măcar de japonezi.
Vântul a devenit mult mai puternic și a trebuit să mă întorc la cazare. Cu 10 minute înainte să ajung la hotel, s-a pus ploaia însă nu mi-a udat părul sau hainele prea rău.
Costuri:
- Mâncare: 1041 yen
- Ikeda Zoo: 1300 yen
Ziua 24 în Japonia – Naoshima Island
M-am trezit la 5:25 cu un singur gând în minte: astăzi ajung pe o insulă și dorm acolo pentru două nopți. Însă era prea devreme și am încercat să continui să dorm, fără să reușesc.
Am plecat din hotel la 6:40 și m-am dus la gară, care era la două minute distanță. Mi-am cumpărat bilet de avion și am realizat că trebuie să aștept o oră după tren. 😅 Din moment ce o să folosesc același tren peste două zile, când o să merg în Osaka, o să încerc să țin minte timpul mare de așteptare.
După călătoria cu trenul, am ajuns la un port de unde trebuia să iau feribotul. Am cumpărat bilet către Insula Naoshima și m-am dus la un 7-Eleven (care era la 100 de metri distanță) să cumpăr snacks. Apoi am așteptat 40 de minute până când a venit feribotul.
Când am ajuns pe insulă, primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă duc pe cealaltă parte a acesteia (înspre est). Însă insula este destul de mică mi am avut nevoie doar de 30 de minute de mers. Iar apoi, am început misiunea.
Pe insulă, sunt 6 case cu diferite tipuri de artă și poți să cumperi bilet să le vizitezi pe toate. La fiecare vizită, primești o ștampilă. Am avut nevoie de puțin peste o oră pentru a termina misiunea.
Chiar mi-a plăcut experiența. Casele aveau design specific și distinct și m-am simțit diferit în fiecare. În interiorul unei case era complet întuneric și am fost acolo cu un grup de turiști. Indiferent că aveai ochii deschiși sau închiși, nu conta – era beznă completă! Întreaga experiență a durat 10 minute, iar în 5 din aceste 10 minute am experimentat întunericul complet.
Este atât de absurd cum unii (ei bine, majoritatea) nu pot să stea liniștiți pentru câteva minute. Se mișcau, se uitau la telefoane (chiar dacă nu era permis) și erau mereu grăbiți. Experiența a fost fantastică însă oamenii…
Continuând… Am intrat și într-un fel de peșteră din piatră iar drumul până la peșteră era atât de îngust încât nu mă puteam întoarce decât după ce ajungeam în capăt.
După ce am terminat de văzut tot ce voiam să văd, m-am dus la cea mai apropiată plajă (probabil la 5 minute distanță) și am petrecut o oră acolo. A fost foarte plăcut.
În timp ce eram la plajă, mi-am adus aminte că un turist pe care îl întâlnisem pe insulă mi-a spus de un muzeu simpatic, așa că mi-am cumpărat bilet pentru mâine. A costat 1500 yen și sper ca experiența de mâine să fie ok. Pozele de pe Google Maps sunt interesante. La fel și recenziile.
Am plecat de pe plajă și am decis să merg în direcția muzeului. În timp ce era închis, era o plajă în apropiere, așa că m-am oprit acolo.
Cred că am stat 30 de minute aici și apoi m-am dus înapoi către portul unde m-a lăsat feribotul. Am avut de mers cam o oră însă mi-a plăcut mult. Am mers pe lângă apă, am urcat dealuri, și am văzut priveliști minunate.
În ceea ce privește mâncarea, am găsit pe Google Maps un loc care zicea că are falafel. Când am ajuns acolo, era închis. Însă totul era închis. Mai puțin un combini de unde am cumpărat mâncare.
În cele din urmă, m-am dus la cazare și am făcut check-in-ul. Stau într-o cameră dublă – a fost ultima cameră disponibilă de aici și am făcut rezervarea în urmă cu două luni. Insula este fantastică, însă cazarea ieftină aici pare dificil de găsit.
Costuri:
- Tren de la Okayama Station către Uno Station: 590 yen
- Feribot către Naoshima: 300 yen
- Snacks: 290 yen
- House Art Projects: 1050 yen
- Intrare Hiroshi Sugimoto Gallery: Time Corridors: 1500 yen (muzeul de mâine)
- Mâncare conbini: 1332 yen
Ziua 25 în Japonia – Naoshima Island
M-am trezit la 5:05 și am simțit că, cu cât stau mai mult în Japonia, cu atât o să mă trezesc mai devreme. În cele din urmă, o să ajung să mă trezesc înainte să adorm.
Din moment ce astăzi am vrut să închiriez o bicicletă și magazinul deschidea la 8:30, acesta fiind la 5 minute distanță de cazare, am vrut să stau înăuntru până magazinul se deschidea. Însă nu am reușit. Cred că am plecat la 7:00 și am așteptat în zona portului, care era fix lângă magazinul cu biciclete. Mi-am zis că mai bine aștept afară, în soare, decât în casă, în pat.
S-a făcut 8:30, magazinul s-a deschis, și am închiriat o bicicletă pentru 1500 yen (preț bun) pentru toată ziua. M-am dus să explorez tot ce nu am explorat ieri și a durat totul cam… o oră.
La început, m-am dus spre nordul insulei însă nu aveam voie să merg în anumite zone pentru că era plin de fabrici chimice și alte clădiri industriale.
Așa că am continuat să mă plimb cu bicicleta până în jurul ore 11:30, când aveam biletul la Hiroshi Sugimoto Gallery.
Galeria a fost interesantă. Am văzut diferite tipuri de artă și am luat parte la o scurtă ceremonie cu ceai unde am încercat Sencha și am mâncat un mic desert japonez. Per total, o experiență plăcută. Dacă vrei să fii aici (și îți recomand asta), va trebui să cumperi biletele cu o zi în avans.
După galerie, m-am simțit puțin obosit și am mai dat câteva ture de insulă cu bicicleta. Iar apoi m-am dus să cumpăr mâncare și m-am întors la cazare.
Costuri:
- Închiriere bicicletă: 1500 yen
- Mâncare: 1100 yen
Ziua 26 în Japonia – Osaka
M-am trezit astăzi la 5:15, chiar dacă alarma mea era setată pentru 6:00. Nici nu știu de ce mai am alarmă. Am mai stat puțin în pat și eventual am plecat la 6:15 pentru a prinde feribotul către Statia Uno, ca apoi să iau trenul către Okayama.
Totul a decurs în regulă și am așteptat doar 5-10 minute ca feribotul să sosească.
Apoi am ajuns în gara din Okayama și m-am uitat după un automat de bilete ca să cumpăr unul pentru Shinkansen-ul către Osaka. Am plătit 5680 yen și 40 de minute mai târziu (la aproximativ 9:00) eram în Osaka, ultimul meu oraș din prima călătorie în Japonia.
Când am ajuns în Osaka, vremea era puțin ploioasă, însă nimic deranjant. Primul lucru pe care am încercat să îl găsesc a fost Centrul Pokemon și Google Maps îmi arăta că era în aceeași clădire în care mă aflam. Spre surpriza mea, se afla la etajul 13. De asemenea, eram cu 30 de minute mai devreme decât ora deschiderii centrului și liftul nu voia să mă ducă la etajul 13, așa că a trebuit să aștept. Însă am avut timp să mă minunez la cât de mare era clădirea în care eram.
Eventual, Centrul Pokemon s-a deschis și era… plin de oameni. Mi-a fost declanșată anxietatea de atât de multe ori. Însă mi-am adus aminte că este duminică. Nu am cumpărat nimic însă mi-am spus că o să mă întorc mâine, când nu o să fie prea aglomerat.
Am luat metroul către cazare, mi-am lăsat rucsacul, și am plecat din nou, să mă plimb prin oraș, să caut suveniruri, și ceva de mâncare. Încă ploua însă nu am simțit nevoia unei umbrele.
În cele din urmă, am ajuns să merg pe Dotonbori, un fel de piață imensă, plină de magazine. Și când spun imensă, mă refer că era plin de magazine, unul lângă altul, în clădiri cu 5 etaje, și mii de oameni. A fost o nebunie și mi-a activat din nou anxietatea mai mult decât mi-aș fi dorit. Însă am rămas curios și am continuat să explorez această parte a orașului și să cumpăr suveniruri. Cred că am petrecut 3-4 ore acolo, doar plimbându-mă. Am și găsit un magazin de unde am cumpărat suveniruri, printre care și maneki neko (pisici norocoase). Meow! 😸
Apoi am decis să mă întorc la cazare cu metroul și am luat și ceva mâncare pe drum. Când am ajuns la cazare, mi-am spălat hainele și nu am mai ieșit pentru că ploua.
Costuri:
- Feribot către Uno Station: 300 yen
- Tren din Uno Station către Okayama Station: 590 yen
- Shinkansen din Okayama Station către Shin-Osaka Station: 5680 yen
- Metrou din Shin-Osaka Station către Osaka Station: 170 yen
- Metrou: 240 yen
- Maneki Neko: 3630 yen
- Metrou: 180 yen
- Mâncare: 1020 yen
Ziua 27 în Japonia – Osaka
M-am trezit la 5 și am încercat să continui să dorm, însă mi-a fost imposibil. În schimb, m-am ridicat din pat și mi-am organizat câteva lucruri, astfel încât ce suveniruri mai trebuie să cumpăr și ce vreau să fac astăzi. De asemenea, am despachetat tot ce am cumpărat până acum. Cred că am avut nevoie de o oră pentru toată treaba asta.
La 9:30 am părăsit cazarea și m-am dus direct Centrul Pokemon.
Din greșeală, m-am dus la stația de metrou greșită (era aproape de cea la care voiam să merg) și am cumpărat bilet de metrou. La scurt timp, mi-am dat seama că am irosit 290 yen. Mi-am spus că o să păstrez acel bilet de metrou ca suvenir.
Am ajuns la Centrul Pokemon la câteva minute după deschidere și nu erau prea mulți oameni. Însă 15 minute mai târziu devenise aglomerat. M-am uitat după câteva lucruri și am cumpărat ceva ce nici măcar nu știu ce era. 😂 Bună treabă!
Apoi am mers la Don Quijote pentru a cumpăra magneți de frigider și KitKat cu aromă de wasabi. Am gustat și nu e genul meu de desert, însă îi plac mamei.
După Don Quijote, am verificat Google Maps pentru un magazin de unde să cumpăr Kimono-uri pe care l-am descoperit ieri. După ce am mers pentru 10-15 minute, am fost surprins să văd că erau ieftine. Ca să înțelegi cât de ieftine au fost, să spunem că am cheltuit mai puțin pe un Kimono decât pe ce am luat de la Centrul Pokemon.
M-am dus la cazare să mănânc și să las toate lucrurile pe care le-am cumpărat și am cumpărat și ceva mâncare pe drum.
Am luat o pauză de o oră să mă relaxez și apoi m-am dus să văd Acvariul din Osaka. Însă întâi m-am dus până la un magazin de suveniruri să cumpăr câteva cărți poștale pentru că se pare că mai aveam nevoie de încă câteva. 😅
Am luat metroul către acvariu. Cu cât călătoresc mai mult cu metroul în Osaka, cu atât sunt mai impresionat de sistemul subteran de metrouri.
În fața acvariului, este o roată mare (ferris wheel) și am zis să încerc. Priveliștea a fost foarte frumoasă însă am avut câteva provocări pentru că nu mă simt tocmai lejer la înălțimi. În gondola următoare erau 3 adolescenți care făceau cu mâna la toată lumea. 😂
Apoi am intrat în acvariu și am fost impresionat de experiența de acolo. Foarte multe specii de pește și mult spațiu în acvariu ca peștii să nu se simtă sufocați – cel puțin aceasta este impresia de care am avut parte. Mi-a plăcut în special faptul că, la început, porneai de nivelul zero, cumva deasupra apei, iar apoi coborai puțin câte puțin și explorai acvariul. Nu, nu eram în apă.
Înainte să vizitez acvariul, am plătit 1500 yen pentru o poză în format fizic cu un rechin în spatele meu (nu, nu era un rechin real). Un preț mare, cu siguranță, însă aveam ceva cash extra și am simțit că mai bine să am poza aceasta ca amintire decât să mă întorc acasă cu niște yen extra.
PS: Cred că mai bine luam un metro pass de o zi. Cu siguranță ar fi fost mai bine dacă aș fi știut că plătesc atât de mulți bani pe metrou astăzi (peste 2000 yen).
PPS: Mi-ar fi plăcut să explorez mai mult orașul, însă sunt prea obosit. Chiar și așa, am mers 14 KM astăzi.
Costuri:
- Metroul greșit: 290 yen
- Metrou: 290 yen
- Cadou Pokemon: 5100 yen
- Metrou: 240 yen
- Don Quijote: 3610 yen
- Kimono-uri: 9020 yen
- Metrou: 190 yen
- Cărți poștale: 1650 yen
- Metrou: 240 yen
- Metrou: 240 yen
- Intrare Ferris Wheel: 900 yen
- Intrare Acvariu: 2700 yen
- Poză: 1500 yen
- Metrou: 290 yen
- Metrou: 240 yen
- Mâncare: 365 yen
Ziua 28 în Japonia – Osaka
Am început ziua de astăzi dorindu-mi doar să mă relaxez și nimic mai mult. Mâine vreau același lucru pentru că după Japonia nu mă întorc acasă și am nevoie să îmi gestionez energia mai bine.
Primul lucru pe care l-am făcut astăzi a fost să merg la un curs de gătit ramen cu un bucătar profesionist. Am rezervat acest curs în urmă cu două luni și a început la 9:30. Am plecat de la cazare la 8:30, ca să fiu sigur, și am mers cu metroul.
Am ajuns la locația cursului cu câteva minute înainte să înceapă și eram doar eu și încă o persoană, pe lângă bucătar. Am învățat câteva lucruri noi despre ramen și înțeleg cât de dificil este să gătești adecvat ramen. Nu mă văd gătind prea curând însă mă bucur că am văzut cum se face.
Pentru că eram doar doi oameni la curs, m-am simțit mai conectat cu experiența în sine și bucătarul (care era și proprietarul micului restaurant) a avut mai mult timp să explice și să ne răspundă la întrebări. Localul se numește 麺や修 ~shu~ și am făcut rezervarea prin intermediul Japanbyfood.
După ce cursul de gătit ramen s-a finalizat, am mers pentru o oră ca să ajung la Osaka Castle. Când am ajuns acolo și am văzut o coadă de 100 de oameni, nu am avut energia să stau la rând și să aștept. Așa că m-am plimbat puțin și m-am bucurat de zonă.
În cele din urmă, m-am întors la cazare și am luat câteva dulciuri pe drum.
M-am gândit și mâine nu mai plec niciunde. Cred că am văzut destule lucruri în Japonia și chiar dacă mai am 1-2 lucruri pe listă pentru Osaka, chiar simt nevoia să mă relaxez mai mult decât orice altceva.
Costuri:
- Metrou: 240 yen
- Pix + apă: 306 yen
- Mâncare: 1231 yen
- Don Quijote: 2104 yen
- Metrou: 240 yen
- Ciocolată: 312 yen
- Ramen Cooking Class: 5000 yen
Ziua 29: După ce am cumpărat mâncare de 1636 yen, am petrecut a 29-a zi în pat, relaxându-mă. Am plecat din Osaka în a 30-a zi și am plătit 970 yen pentru biletul de metrou către aeroport.
Gânduri finale după o lună în Japonia
În viață, avem atât de multe lucruri care par să nu fie accesibile. Pentru mine, în urmă cu mai puțin de un an, Japonia era unul din aceste lucruri. Credeam că Japonia este mult prea scumpă și această convingere mă ținea blocat din a face cercetarea necesară sau despre a mă gândi câtuși de puțin la posibilitatea călătoriei în Japonia.
Poate că ai în viața ta lucruri pe care vrei să le faci însă pentru că par prea mari, ai renunțat la ele. Aceasta este o invitație să reconsideri lucrurile pe care le-ai pus pe listele numite „Imposibil” sau „Nu acum” și poate să îți setezi o nouă provocare.
Nu lăsa varianta ta actuală să decidă felul în care viața ta va fi peste un an. În schimb, încurajează varianta ta actuală să devină cineva care are resursele de care ai nevoie pentru a face lucrurile pe care ți le dorești.
Toate costurile
- Cazare: 138136 yen (aproximativ 813 euro)
- Mâncare și băuturi: 65470 yen (aproximativ 386 euro)
- Transport: 95090 yen (aproximativ 564 euro)
- Bilete intrare: 37470 yen (aproximativ 219 euro)
- Cadouri: 48058 (aproximativ 283 euro)
- Spălat și uscat haine: 2000 yen (aproximativ 12 euro)
- Altele: 1596 yen (around 10 euro)
- Internet: 50 euro
- Bilete de avion: 900 euro
Cost total pentru o lună în Japonia: 3237 euro
Cu prietenie și optimism,
David