Cu toții vânăm imposibilul, pentru că ajungem, în timp, să facem acest lucru să devină imposibil. În schimb, fericirea este un lucru tare simplu, care ține de momentul prezent și nimic mai mult. Iar noi stricăm simplitatea momentului prin faptul că vrem să fim fericiți mâine, ci nu azi.
Ne absoarbe atât de mult ideea zilei de mâine, încât prezentul este irelevant.
Și ne ducem orbește către activități care să ne îmbunătățească ziua de mâine, activități care fac prezentul asiduu și stresant. Și ajungem într-o rutină în care avem impresia că mâine va fi bine, când de fapt, acel mâine transformat în prezent va fi la fel ca prezentul actual, plin de stres și emoții negative.
De ce să te chinui să ajungi acolo ( un punct emoțional – fericirea ), când acolo este aici și acum? De ce să depui efort să te deplasezi către un miraj, în loc să depui efortul să conștientizezi că ești fericit în prezent?
Aceste întrebări nu-și doresc un răspuns, așa că nu încerca să-mi răspunzi mie și nici măcar ție. Aceste întrebări sunt făcute să te facă să gândești. Să te gândești la motivele pentru care alergi ca un nebun după ceva ce ai deja.
Și cred că ar trebui să ne oprim din alergat …
Pentru că doar așa vom putea observa locul în care ne aflăm acum. Doar așa vom putea conștientiza starea emoțională în care ne aflăm acum. Pur și simplu să ne oprim din orice facem ( nu pentru mult timp ) pentru o secundă și să fim!
Fiecare pas pus în față ne face să ne gândim la ceea ce urmează să se întâmple, aruncând la gunoi tocmai ceea ce s-a întâmplat. Oare aceste lucruri, reciclate de subconștient, sunt toate nefolositoare. Oare prezentul are simplul scop de a deveni trecut?
Și uite așa, cu câte un pas în fiecare zi, ajungem să ne concentrăm mai mult pe ceea ce urmează, decât pe ceea ce există. Și ceea ce astăzi avem, aruncăm la gunoi, pentru a-l putea vâna mâine.
Încă mă gândesc la fericire și la momentele de fericire pe care le-am avut până acum. Totodată la momentele mai puțin fericite. Și am ajuns la o concluzie extraordinar de simplă.
Cu toții vânăm imposibilul. Vrem fericirea, când de fapt momentul prezent contează, care este schimbător. Așa că ar trebui să ne simțim bine aici și acum. Nu să ne gândim la ce ar trebui să facem acum pentru a ne simți bine mâine. Dacă acum ne creăm o stare generală bună, atunci ea va continua până mâine.
Tu? Vânezi viitorul sau trăiești prezentul? Hai să continuăm discuția pe facebook.
