În ultimele câteva luni, în conversațiile cu ceilalți, m-am tot lovit de conceptul punct de referință.
Mai exact, despre felul în care ar trebui să facem anumite lucruri, simple, pe care nu mai știm să le facem, și despre care nu mai avem de unde să învățăm. În astfel de momente, ajungem să renunțăm, iar când toți renunță, dispar toate punctele de referință.
Imaginează-ți că ai un prieten care face tot felul de glume proaste. Unele sunt pe seama ta, altele sunt pe seama prietenilor tăi, iar altele sunt generale și nu au treabă cu nimic. Îi accepți majoritatea glumelor iar unele ți se par amuzante și râzi.
La un moment dat, prietenul tău începe să te jignească când face aceste glume proaste. Așa că îți propui să discuți cu el și îi sugerezi să își revizuiască atitudinea. Însă îl doare în cot și continuă să facă glume proaste.
Aici este momentul în care ai nevoie să înțelegi cum să gestionezi situația astfel încât prietenul tău să înțeleagă că a luat-o pe arătură și că nu face ce ar trebui să facă. Va trebui să discuți ferm cu el, să ai o voce puternică, fără să ridici tonul, astfel încât să îl scoți din realitatea în care trăiește și să își dea seama că trebuie să schimbe câteva lucruri.
Dacă nu ai un punct de referință pentru felul în care arată acea conversație și pentru ce înseamnă să fii ferm, nu vei știi cum să faci asta.
Aceeași fermitate este necesară când șeful tău întârzie să îți plătească salariul. Iar când îi atragi atenția, intervine cu scuze care nu au legătură cu nimic.
Aceeași fermitate este necesară când copilul nu vrea să își facă temele și, în loc să fie atent la responsabilitățile de la școală, se joacă pe telefon.
Aceste puncte de referință ar trebui să fi fost prezente în viețile noastre, în special când eram la o vârstă fragedă, și să le fi văzut în părinții noștri. Însă de multe ori nu se întâmplă și ne trăim viețile fără să știm, de exemplu, ce înseamnă să fii ferm. Pentru că nu am avut niciodată ocazia să învățăm asta de la cineva.
Iar așa cum tu cauți în alții puncte de referință, și ceilalți caută în tine puncte de referință.
Nu renunța la lucrurile importante pentru tine
Ieri vorbeam cu un prieten la telefon și îi spuneam de cât de important este să aibă o stare de spirit bună, indiferent ce s-ar întâmpla.
Îmi spunea că în general are o stare de spirit bună, dar că sunt momente în care devine absorbit de ce se întâmplă în viața lui, lucru pe care îl consider normal.
Însă la fel de normal mi se pare, mai ales în acest moment în care trăim acum și în punctul în care se află societatea, să depui efortul necesar pentru a avea o stare de spirit bună tot timpul. Pentru mine este una din priorități și vreau să pot să fac asta, indiferent ce se întâmplă în viața mea.
Dacă pentru tine este important să ai o stare de spirit bună (iar pentru prietenul cu care vorbeam la telefon pare să fie) și să o ai tot timpul, atunci nu te lăsa influențat de lucrurile mărunte din viața ta. Nu te lăsa influențat de oamenii cu care interacționezi și care sunt posomorâți. Nu te lăsa influențat de răutatea și intențiile mai puțin bune ale celorlalți.
Păstrează-ți starea de spirit cât mai bună și fii un punct de referință pentru cei din jurul tău.
Mai ales dacă ești ultimul om care are o stare de spirit fantastică. Ești fix omul de care ceilalți au nevoie. Ești punctul de referință pe care ceilalți nu îl mai pot găsi niciunde altundeva.
Când ceilalți aleg să se simtă bine doar uneori, arată-le ce înseamnă să te simți bine tot timpul.
Însă asta nu înseamnă că o faci pentru ei. Ci o faci pentru tine. Pentru că pentru tine este important să te simți bine tot timpul. Și este important ca ceilalți să înțeleagă ce înseamnă să te simți bine tot timpul.
Fii un punct de referință pentru ceilalți
Îmi place să cred că există o responsabilitate morală în a fi un punct de referință pentru ceilalți.
În trecut, obișnuiam să fiu foarte rău cu cei care mi-au făcut rău pentru că voiam să simtă felul în care eu m-am simțit atunci când au fost răi cu mine. Și cu cât eram mai rău cu acești oameni, cu atât îmi făceam mai mult rău mie.
Mi-am dat seama că nu este asta soluția, chiar dacă eram absorbit de ideea de a îi face pe ceilalți să simtă cum m-am simțit eu. Eram atât de rănit încât voiam să îi rănesc înapoi, doar că mă răneam tot pe mine.
Și am ajuns să vreau să fac fix opusul. Am ajuns să vreau să mă comport cât mai frumos cu toți oamenii, în special cu cei care mi-au făcut rău, astfel încât acești oameni să înțeleagă că se poate și altfel. Astfel încât eu să nu mă mai consum constant, gândindu-mă că poate oamenii aceștia învață ceva din felul în care eu încerc să tratez așa cum m-au tratat.
De când mi-am propus să fiu un punct de referință pentru cei din jurul meu, viața mea a devenit mai bună pentru că mi-a oferit șansa să am un scop bun în ceea ce trăiesc.
Cu prietenie și optimism,
David
