Cum să elimini efectele negative ale dopaminei

În ultimul timp am fost din ce în ce mai interesat de neuroștiință și se simte grozav să învăț despre neuroștiință, mai ales din cauza dopaminei pe care o generează procesul de învățare.

Dopamina este un neurotransmițător generat atunci când îți atingi obiectivele pe care ți le-ai propus sau când înțelegi că ești aproape să obții ce îți dorești.

De exemplu, creierul tău va genera dopamină atunci când mănânci înghețată, cât și când vei cumpăra înghețată. Gândul că obții ceea ce îți dorești generează dopamină.

Dopamina este foarte utilă.

Dacă îți propui să faci ceva și îl împarți în pași mici pe care îi poți realiza cu ușurință, în curând îți vei crea o buclă în care îți înveți creierul să genereze dopamină în mod constant, pentru că faci lucruri în mod constant.

Eventual, treptat, va trebui să mărești dificultatea a ceea ce faci, dar dacă nu exagerezi și ești atent la progresul tău, atunci creierul va genera dopamină în mod regulat.

Când ți se administrează doza de dopamină, te simți energic și în dispoziția de a face lucruri. Te simți motivat și simți că imposibilul devine brusc posibil. Pe de altă parte, când lipsește dopamina, simți că nu vrei să faci nimic. Nu ai energie pentru nimic și simți că întreaga lume este împotriva ta.

Cu cât obții mai multă dopamină, cu atât vei genera mai multă dopamină. Și cu cât vei genera mai multă dopamină, cu atât îți vei dori mai multă dopamină.

Când vine vorba de lipsa dopaminei, cu cât îți lipsește mai mult, cu atât îți va fi mai greu să o generezi. Când îți lipsește dopamina, intri într-o spirală descendentă a gândirii negative și cu cât gândirea negativă se întâmplă mai des, cu atât va fi generată mai puțină dopamină.

Prin urmare, vrei să urmărești lucruri în viața ta și vrei să le atingi cu succes. Dar viața nu este întotdeauna doar despre a urmări lucruri. Există momente în care trebuie să controlezi sentimentul de urmărire și să refuzi recompensa.

Aspectul negativ al dopaminei în procesul de comunicare

Să urmărești lucruri atunci când vine vorba de procesul de comunicare este rău pentru toți cei implicați.

Când mă gândesc la procesul de comunicare, mă gândesc la un proces de bază în care sunt implicați doar doi oameni: emițătorul și receptorul. Ambele persoane vor avea ambele roluri în momente diferite.

Emițătorul va împărtăși informații cu receptorul, iar receptorul va asculta informațiile furnizate de emițător. Dar în zilele noastre se pare că acesta este un punct de vedere idealist.

Gândește-te la experiențele tale din cadrul procesului de comunicare. De câte ori ai simțit că vrei să vorbești peste cealaltă persoană? Sunt sigur că se întâmplă în mod regulat.

Acolo apare partea negativă a dopaminei în procesul de comunicare.

După cum am spus, dopamina se generează atunci când primim lucrurile pe care le urmărim. În procesul de comunicare, dorim să ne împărtășim atât de mult ideile, încât nu așteptăm până când cealaltă persoană le împărtășește pe ale ei. De multe ori simțim că nici nu vrem să ascultăm.

Ne-am educat să vorbim pentru că se simte bine să vorbim. Și acel sentiment bun din spatele împărtășirii ideilor noastre nu este altceva decât dopamină.

Dacă ești pasionat de neuroștiință și cunoști cât de cât subiectul, ai putea spune că este implicată și oxitocina. Dar oxitocina este generată atunci când petreci timp de calitate cu persoane în care ai încredere. Și acest sentiment de încredere este foarte greu de dezvoltat atunci când nu respecți opiniile altora și nici nu îi lași să își împărtășească gândurile.

Dacă te gândești la momentul copilăriei, probabil ai fost tot timpul încurajat să vorbești și să îți împărtășești ideile. Când o faci, ești răsplătit. Părinții tăi te încurajează să vorbești când ești foarte tânăr. Apoi mergi la școală și profesorii tăi te încurajează să vorbești.

În timp ce împărtășirea ideilor și exprimarea gândurilor sunt activități sănătoase, nimeni nu ne învață cum să ascultăm. Și pentru că suntem învățați să vorbim din ce în ce mai mult și primim atenția celorlalți atunci când o facem, am învățat să iubim să vorbim.

Prin urmare, ne place să vorbim și cu cât o facem mai mult, cu atât generăm mai multă dopamină. Dar nu ne place cu adevărat să ascultăm și nu există dopamină generată atunci când ascultăm.

Dacă vrei să știi cum se simte dopamina generată atunci când asculți, gândește-te la o melodie care îți place cu adevărat și cât de bine se simte când o asculți. Mai ales când ești singur. Dacă ești singur acum, oprește-te din citit, caută melodia și dă-i play.

Acum imaginează-ți cum ar fi dacă ai simți același lucru atunci când i-ai asculta pe ceilalți. Dacă s-ar întâmpla asta, cred că am trăi într-o lume construită în jurul compasiunii.

Ce se întâmplă când încercăm să avem control?

Din păcate, dopamina este puternic legată de sentimentul de control, iar acesta este unul din aspectele negative ale dopaminei.

Dacă te gândești la obiectivele tale, a deține controlul asupra lor înseamnă a le atinge. Prin urmare, pentru a obține doza necesară de dopamină, trebuie să ai control asupra lucrurilor pe care le urmărești.

Renunțarea la control este probabil unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le-ai putea face. Într-o lume în care ești învățat să deții controlul asupra tuturor lucrurilor din jurul tău, este foarte greu te detașezi.

Dar este singura cale.

Atât timp cât vrei să deții controlul, vei deveni dependent de dopamină. În schimb, lasă lucrurile să decurgă la întâmplare.

Mergi de obicei la cumpărături cu o listă?

Mergi de obicei pregătit pentru întâlnirile tale?

Ai de obicei o rutină pentru activitățile tale zilnice?

Detașează-te de tot și vezi ce se întâmplă. Nu te gândi la ele.

Pur și simplu trăiește-ți viața ca și cum aceste lucruri nu ar fi necesare.

Cu prietenie și optimism,
David