Felul în care omori comunicarea

Uite o conversație simplă între două persoane. Aceasta reflectă felul în care omori comunicarea în fiecare zi.

A: Ai luat documentele de la contabilul nostru?
F: Nu, nu le-am luat.
A: Dar ai promis că le iei.
F: Ei bine, am sperat că le iei tu pentru că eu nu am avut timp liber.
A: Și de ce nu ai spus nimic?
F: Am crezut că te prinzi tu.

Ai fost vreodată într-o situație precum aceasta? O situație în care persoana cu care comunici presupune lucruri în loc să îți ofere informația de care ai nevoie.

Pentru foarte mulți oameni, asta înseamnă comunicare. Iar procesul lor de comunicare este bazat pe speranțe și gânduri mai mult decât pe comunicarea în sine.

Cum ar trebui să își dea ceilalți seama ce gândești dacă nu îți exprimi gândurile? Nu vor știi niciodată iar faptul că tu presupui că ei vor știi ce gândești te va face să arăți prost. Poate că nu ești prost – poate că doar ai avut o zi proastă și grăbești procesul de comunicare doar pentru că mintea îți este în altă parte.

Însă asta nu-i o scuză. Și uite de ce ar trebui să te oprești din a presupune lucruri, dincolo de faptul că omori comunicarea.

Două perspective ale comunicării. Care este corectă?

Uite o situație ipotetică.

Să presupunem că trebuie să mă întâlnesc cu tine la ora 18:00 la un eveniment de networking și să petrecem câteva ore acolo. Ai nevoie de mine acolo și m-ai făcut să înțeleg asta foarte bine.

După o oră, îți spun că trebuie să plec pentru că trebuie să mă întâlnesc cu alți prieteni. În timp ce tu o să crezi că sunt un prieten rău pentru că am plecat mai devreme, ceilalți vor crede că sunt un prieten bun pentru că mi-am făcut timp pentru ei.

Așadar, care din cele două situații este corectă?

Niciuna nu este corectă. Niciuna nu este bună sau rea. Pur și simplu așa stau lucrurile.

Ar trebui să înțelegi că viața e compusă din decizii și dacă presupui că am făcut o decizie bună sau proastă fără a știi ce s-a întâmplat, ajungi să omori comunicarea.

Mai mult de atât, vei pierde relații și oameni. Vei pierde energia și efortul pe care le-ai investit în aceste relații. Și, mai important, te vei pierde pe tine. Până la urmă, tu ești suma tuturor relațiilor tale. Dacă nu ai nicio relație, vei ajunge să fii singur și îți va fi greu să ai încredere în oameni și în tine.

Totul pornește de la simple presupuneri.

Însă poate fi mai rău de atât.

Cum te aștepți să descoperi oamenii dacă presupui cum sunt oamenii?

În timp ce intuiția e o abilitate fantastică și te poate ajuta să prezici ceva, te rog să nu prezici ce fel de pizza îmi place. Te rog.

Dacă tu crezi că îmi place pizza cu ananas și comanzi una pentru mine, s-ar putea să fii dezamăgit când o să descoperi că nu o voi mânca. Iar acesta este cel mai bun caz. Majoritatea oamenilor ajung să se certe din cele mai mici lucruri.

Poate că acesta nu este cel mai bun exemplu, însă uite ce ar trebui să înțelegi.

Înțelege că dacă nu ești dispus să descoperi ce le place celorlalți, vei presupune ce le place celorlalți. În timp ce poate ușor și confortabil, nu vei învăța nimic despre cei din jurul tău.

Trăiește-ți viața exprimându-ți gândurile, nu sperând că ceilalți îți vor citi gândurile

A fi capabil să comunici adecvat este dificil.

Știu că este dificil pentru că văd lipsa gravă a abilităților de comunicare prezentă la oameni în efortul pe care oamenii îl depun pentru a se face înțeleși. Văd oameni care vorbesc prea repede, prea încet, prea puțin, și ei cred că nu e nimic greșit la asta.

Însă ar trebui să îți amintești că scopul comunicării este să te asiguri că persoana către care comunici înțelege ce ai de spus.

Astfel, în loc să presupui, încearcă să adresezi mai multe întrebări. În loc doar să arunci cuvinte pe gură, vorbește clar și răspicat, cu un ritm decent, astfel încât ascultătorul să te poată înțelege.

Fă asta și vei vedea îmbunătățiri consistente în relațiile tale.

Cu prietenie și optimism,
David