Știi momentele ălea neplăcute, în care suferi și care sunt la polul opus al așteptărilor tale? Am ajuns să mă uit la ele ca la niște etape, ca la niște cicluri. Iar când fac asta, mă ajută să mă relaxez pentru că îi creez un punct în care momentul neplăcut va lua sfârșit.
În schimb, dacă îl păstrez în viața mea ca pe un moment, asta îl face să rămână pretitutindeni pentru că nu îmi oferă claritate cu privire la punctul în care acest moment o să se termine.
Și cred că toți avem parte de astfel de etape.
- Etape în care suntem supărați și durează două ore sau două zile;
- Etape în care suntem depresivi și durează două săptămâni sau două luni;
- Etape în care încercăm să ne găsim de muncă fără prea multe rezultate și durează șase luni sau un an;
- Etape în care încercăm să construim un business, în care avem parte de frustrările care vin la pachet cu faptul că business-ul nu fucționează și nu ne putem permite să ne întreținem din el, și care durează doi ani.
Ce am învățat din aceste etape este că lucrurile nu se întâmplă la nesfârșit
Chiar dacă teoria și informația erau clare, când am schimbat perspectiva de la moment la etapă, am putut să mă conectez emoțional la ce înseamnă a trăi experiența în sine și a mă bucura de ea. Chiar dacă experiența poate că nu era pe placul meu.
Faptul că știu că experiența o să se termine la un moment dat, mă face să pot să apreciez experiența exact așa cum este ea, indiferent că e bună sau rea.
Dacă ar fi să mă uit la viața mea prin intermediul acestui concept de „etapă”, pot spune că în momentul de față sunt într-o etapă cam neclară, poate chiar… toxică. Doar că, având în vedere felul în care s-a întâmplat lucrurile și creșterea de care am avut parte, pot să cred că a fost și încă este o etapă în care eu cresc într-un mod care este în afara controlului meu. Și poate asta că e ce m-a făcut să cred câtuși de puțin că este o etapă toxică.
Pentru mine, această etapă în care încă sunt, a venit cu multă durere și a necesitat din partea mea multă răbdare pe care nu am vrut să o aloc pentru că nu am șiut până unde va trebui să aloc această răbdare.
Însă cred că am ajuns la finalul acestei etape. Și mai cred că dacă vedeam această experiență, în continuare, ca pe un moment, nu ca pe o etapă, această finalitate nu ar fi apărut în viața mea. Iar fix aici apare valorea perspectivei pe care am descoperit-o: faptul că văd finalitatea procesului în care sunt și văd și unde începe următoarea etapă și ce am de făcut acolo.
Asta mă ajută să mă pregătesc pentru ce urmează și îmi oferă claritate pentru următorul început.
Fiecare etapă are un început și un final
Dacă vedem mereu momentele ca fiind momente, pe lângă faptul că nu le vedem finalul, nu le vedem nici începutul.
Prin urmare, nu avem ocazia să setăm o intenție, să ne pregătim, sau să creăm un plan. Pur și simplu ne trezim în mijlocul momentului, el începând fără ca noi să fim prezenți în acel început. Fără ca noi să ne setăm fundația pentru acel început. Fără ca noi să știm ce valori aducem acolo sau ce convingeri vrem să schimbăm. Fără ca noi să știm ce ne dorim de la relațiile implicate în acest nou început. Fără ca noi să știm ce resurse trebuie să alocăm și unde, indiferent că vorbim de bani, timp, energie, sau orice altă resursă.
Pentru faptul că nu știm că este un început și nu știm când apare începutul noii etape, nu putem să pregătim acest început cum se cuvine.
Prin urmare, schimbarea aceasta de perspectivă de la moment la etapă influențează multe alte lucruri. La suprafață se poate vedea ca și cum am atașat un început și un final unui moment din viața mea. Însă este mai mult de atât. Este o schimbare de energie care se întâmplă pentru că acest început și final sunt prezente pe harta mentală care mă ajută să navighez în lumea în care trăiesc. Și fix punctele acestea două, care au foarte multă greutate și importanță și care mă ajută să navighez, îmi oferă energia de care am nevoie astfel încât să nu cad în capcana în care să văd acest moment precum un eșec.
Adu-ți aminte că vorbim de momentele neplăcute, în care suferim, care adesea se pot transforma în eșecuri.
În schimb, mă ajută să schimb perspectiva și să văd o etapă care a început într-un anumit punct și care se termină într-un alt punct, și să văd tot ce am învățat în intervalul acesta de timp, cum am crescut, cine am devenit. Iar apoi să îmi pot muta atenția pe următoarea etapă, cu intenția pe care mi-o propun pentru acea etapă.
Cred că asta face diferență.
Etapele mele curentă și viitoare
Dacă ar fi să mă uit la etapa mea curentă, care acum pare să fie pe final, cred că aceasta m-a învățat multe lucruri:
- despre relații
- despre spiritualitate
- despre felul în care sunt eu ca om (cu slăbiciunile și punctele mele forte)
- despre ce îmi doresc cu adevărat și lucrurile pe care mi le doream la un moment dat și pe care încă credeam că mi le doresc, dar pe care nu le mai vreau
În ceea ce privește următoarea etapă, care cred că începe odată cu începerea noului an, intenția este să mă concentrez mai mult pe relații, pe ce înseamnă a ajuta oamenii pe care eu cred că îi pot ajuta, pe a-mi reconstrui independența financiară și pe finalizarea lucrurilor pe care le-am început și care necesită un ultim pas pentru a fi finalizate.
Consider că etapa care urmează este una în care ajung să folosesc transformarea de care am avut parte în etapa curentă. Dar, mai mult de atât, va fi o etapă în care voi avea oportunitatea să fiu persoana pe care am tot construit-o în ultimii 5-10 ani. Cred că e o oportunitate fantastică, iar asta mă face să fiu entuziasmat cu privire la următorii ani.
Iar în momentul de față, nu am claritate cu privire la când se va finaliza următoarea etapă. Și asta este ok.
Cu prietenie și optimism,
David
