Să renunți la așteptări înseamnă să renunți la normalitate

Majoritatea așteptărilor noastre sunt conectate la sistemul nostru de convingeri, motiv pentru care să nunți la așteptări nu este un lucru pe care să îl poți face cu ușurință.

Fără niciun dubiu, toți avem așteptări. Toți credem că lucrurile ar trebui să se întâmple într-un anumit fel, iar unele așteptări sunt mai puternice decât altele.

Într-un fel, așteptările noastre ne creează stilul de viață și, dacă ai dificultăți când trebuie să renunți la așteptări sau ai funcționezi cu greu în lumea de astăzi, acest articol este pentru tine.

Am fost în locul tău.

Ajunsesem într-un punct în care credeam că lucrurile ar trebui să se întâmple într-un anumit fel și că oamenii ar trebui să se comporte conform lucrurile pe care eu le aveam în minte.

Ca rezultat, am ajunsesem să urăsc pe toată lumea pentru mai mult de 3 ani. În perioada respectivă, mă uram și pe mine.

Să ai așteptări este un lucru foarte delicat și orice terapeut te va încuraja ca măcar să scazi din intensitatea așteptărilor tale. În cazul meu, când mi s-a spus pentru prima dată să îmi reduc din așteptări, am simțit că ceva în mine opune rezistență. Ca și cum foarte multe mâini mi-au apucat stomacul și coloana vertebrală și mă țineau pe loc, fără să mă pot mișca.

Însă de atunci multe lucruri s-au schimbat. Cred că am renunțat la toate așteptările evidente iar acum lucrez foarte mult cu cele subtile.

Ce sunt așteptările evidente și subtile?

Imaginează-ți că ești genul de persoană care iubește să înceapă lucruri fără să planifice prea mult.

De îndată ce ai o anumită sarcină sau proiect cu care ești responsabil, nu ai nevoie de mai mult de 15 minute să te apuci de treabă. Tot ce ai nevoie este un pix și o hârtie astfel încât să scrii câteva idei după care te apuci de treabă.

Pentru tine, asta este normalitatea.

Însă când te alături unei echipe, descoperi că nu toată lumea este ca tine. Și chiar dacă știi că nu toată lumea este ca tine, ai așteptarea ca aceștia să se miște la fel de repede ca tine.

Aceasta este o așteptare evidentă.

Însă vor fi oameni cărora le place să planifice mai mult decât să acționeze și vor petrece săptămâni planificând, astfel încât să se asigure că au un start perfect. În aceste două săptămâni, tu probabil că ai făcut mai multe lucruri decât majoritatea oamenilor din echipa ta, însă nu toată lumea este ca tine.

Hai să rămânem în această situație ipotetică și să ne imaginăm că au trecut 3 luni de când te-ai alăturat echipei, încă faci parte din aceeași echipă, și ai tendința să faci mai multe decât oricine altcineva din echipa ta pentru că asta îți este natura. Din moment ce au trecut 3 luni, consideri că oamenii din jurul tău au observat că faci lucrurile diferit și că îți place să te miști repede, prin urmare te aștepți ca și ei să grăbească puțin lucrurile. Însă nimic nu s-a schimbat și asta te frustrează.

Aceasta este o așteptare subtilă.

Te aștepți ca, din moment ce 3 luni au trecut, toată lumea să observe că faci lucrurile mai repede și să se alăture ritmului tău. Însă, în același timp, toți ceilalți ar putea să aibă fix așteptarea pe care tu o ai: să observi că ei nu sunt în ritm cu tine și tu să te adaptezi.

Uite câteva exemple cu felul în care oamenii gândesc. Poate că rezonezi cu unul din ele:

• „Uite-l pe Andrei… face totul prea repede. Vrea să aibă totul gata pentru clientul de astăzi. Unde se grăbește?”
• „Uite-o pe Oana și desenele ei. De ce nu poate să facă o simplă listă astfel încât să ne putem concentra mai repede pe alte lucruri mai importante?”
• „Sunt în această echipă de peste un an și nimeni nu și-a dat seama încă că nu îmi place să aștept două săptămâni pentru prima ședință de brainstorming? Ar trebui să se întâmple în ziua imediat următoare după ce primim proiectul.”

Și uite problema (pe care probabil deja ai identificat-o): oamenii nu își comunică așteptările.

Cu cât așteptările tale sunt mai intense și cu cât trece mai mult timp fără să le comunici, cu atât frustrările tale devin mai intense.

Așteptările tale cele mai puternice sunt conectate la convingerile tale cele mai puternice

În cei 3 ani în care am urât pe toată lumea, am pedepsit pe toată lumea.

Era imposibil pentru mine să accept că oamenii nu se comportă conform așteptărilor mele. Și nici nu aveam cine știe ce așteptări ciudate – cel puțin așa cred.

Uite câteva din așteptările pe care le aveam:

• Obișnuiam să cred că dacă cineva îmi este prieten și are nevoie de ajutor, va pune mâna pe telefon și mă va suna. Nu va aștepta să descopăr eu că are dificultăți timp de luni bune într-o zonă în care cu ușurință aș fi putut să intervin și să fac situația mai ușor de gestionat.
• Obișnuiam să cred că a spune „te rog” și „mulțumesc” sunt lucruri pe care toată lumea ar trebui să le aibă în vocabular și să le folosească zilnic.
• Obișnuiam să cred că oamenii care fac foarte mulți bani sunt oameni inteligenți, cărora le pasă de alți oameni – cel puțin de angajații lor, pe care îi tratează cu apreciere.
• Obișnuiam să cred că oamenii înțeleg valoarea și importanța pasiunilor și a unei vieți în care faci lucrurile de care ești pasionat.

Cred că aș putea să îți dau astfel de exemple pentru mult, mult timp.

Obișnuiam să cred că dacă eu fac lucrurile într-un anumit fel, și ceilalți vor face același lucru. Până la urmă, dacă sunt o persoană cu bun simți și vreau să trăiesc într-o lume mai bună, am așteptarea ca lumea respectivă să fie formată din oameni la fel de buni ca mine.

Însă se pare că oamenii nu sunt așa. Însă nu aceasta era problema.

Problema era că eu nu puteam să accept că unii oameni nu au bun simț. Unii oameni se bucură de manipularea altora. Alții se bucură de o viață în care nu le pasă de nimic. Și alții se bucură doar de a face bani.

Toate aceste lucruri sunt ok.

Însă pentru că eram prea absorbit de ideea că oamenii ar trebui să se comporte într-un anumit fel, ajunsesem într-un punct în care uram pe toată lumea pentru că nu se comporta cum eu credeam că trebuie să se comporte.

Renunțarea la așteptări fără să îți rănești convingerile

Dacă te gândești la toate așteptările pe care ți le-am împărtășit mai sus, tot spuneam că credeam ca oamenii să se comporte într-un anumit fel.

Nu spuneam că mă așteptam, ci că obișnuiam să cred că oamenii ar trebui să facă ceva.

Acum am ajuns într-un punct în care nu mai cred că oamenii trebuie să facă ceva.

De exemplu, nu mai cred că oamenii trebuie să spună „mulțumesc” sau „te rog”. Însă sunt convins că cei care fac asta sunt niște oameni cu bun simț.

Cu alte cuvinte, am păstrat convingerea doar pentru mine.

Pentru a face asta, mi-am dat seama că în procesul în care apar așteptările, nu sunt doar convingerile mele implicate, ci și dorințele mele.

Când cred că oamenii trebuie să spună „mulțumesc” sau „te rog”, totodată am dorința să îi văd pe ceilalți că se comportă astfel. Acea dorință se ascunde în spatele convingerii și așteptării, și nu foarte multă îi oferă atenție.

Prin urmare, nu renunța la dorințele tale. În schimb, redu din intensitatea așteptărilor tale în timp ce îți păstrezi dorințele.

A îți dori ca oamenii să fie cu bun simț este o dorință fantastică. Însă găsește o modalitate prin care să o separi de așteptarea că oamenii trebuie să fie cu bun simț.

Pentru a face asta, fii conștient de dorințele tale și înțelege că sunt diferite de așteptările tale. Ar trebui să fie îndeajuns. Pentru mine a fost îndeajuns și nu a trebuit să mai fac altceva.

Felul în care așteptările tale îți influențează acțiunile și emoțiile

Să ne întoarcem puțin la exemplul de la începutul articolului – cel în care ești parte dintr-o echipă și tu ești persoana care face lucrurile cât mai repede posibil. Chiar dacă nu ești o astfel de persoană, încearcă să te imaginezi astfel.

Când ești convins că toți ceilalți nu sunt la fel de rapizi ca tine și te aștepți ca aceștia să se miște mai repede, anumite gânduri vor ieși la suprafață.

Poate vei crede că vor încetini întregul proiect și că rezultatele nu vor fi bune. Din moment ce sunt mai lenți ca tine, poți crede că nu le pasă la fel de mult precum îți pasă ție.

Toate aceste gânduri vor genera frustrări și vor duce la conflicte cu colegii tăi. Probabil că nu îți dorești asta. Mai ales dacă îți place proiectul și ai câțiva colegi cu care te înțelegi foarte bine dincolo de muncă.

Dacă ești genul de persoană care creează conflict mereu pentru că ceilalți sunt lenți, atunci te vei identifica cu un astfel de comportament (cel care creează conflicte). Probabil că este ultimul lucru pe care ți-l dorești.

Nu îți lăsa așteptările să îți influențeze personalitatea.

Când renunți la așteptări ți se schimbă energia

Adu-ți aminte ce ți-am spus despre dorințe și așteptări.

De îndată ce le vezi ca două lucruri separate, ar trebui să vezi două energii separate. Una care vrea ceva de la ceilalți (cea conectată la așteptările tale) și alta care îi încurajează pe ceilalți (cea conectată la dorințele tale).

Când vrei ca lucrurile să fie mai bune, oamenii ajung să fie inspirați de tine pentru că acum, toate convingerile și așteptările tale sunt conectate doar la tine.

Ca rezultat, devii o persoană mai bună și această nouă variantă a ta este alimentată de energia dorințelor tale.

Nu renunța niciodată la dorințele tale și la energia conectată la acestea. Fii convins că poți deveni cea mai bună variantă a ta și speră că lumea va deveni un loc mai bun. Toate acestea, în timp ce ai zero așteptări de la ceilalți.

Îți va transforma viața.

Cu prietenie și optimism,
David