Dacă îți dorești o viață liniștită, ai nevoie de acceptare. Ai nevoie să accepți că lucrurile și oamenii sunt așa cum sunt și că oricât ți-ai dori să fie altfel, această dorință nu va schimba nimic. Acceptarea aceasta este necesară pentru o viață liniștită.
Acceptarea înseamnă:
- să accepți că prietenul tău cel mai bun nu s-a ținut de promisiune, chiar dacă depindeai de prietenul tău și de promisiunea acestuia;
- să accepți că părinții nu te-au crescut așa cum ai fi vrut tu să o facă și că nu ți-au oferit lucrurile de care tu crezi că aveai nevoie;
- să accepți că persoana de care tu ești îndrăgostit nu simte același lucru pentru tine.
Acceptarea înseamnă să accepți că lucrurile și oamenii sunt așa cum sunt, nu cum îți dorești tu să fie.
Nu știu dacă înțelegi cât de dificilă este o astfel de acceptare. O acceptare în care nu judeci pe nimeni și nimic și accepți lucrurile fix așa cum sunt ele, indiferent de cât de mult rău ți-ar face.
Să accepți lucruri precum:
- nerăbdarea doamnei care lucrează la ANAF și care nu are chef să mai servească încă un client, adică pe tine;
- impulsivitatea oamenilor din viața ta și tratamentul neprietenos al acestora;
- nedreptatea pe care cineva cu statut o are față de tine, care nu reprezinți nimic în contextul respectivei persoane.
Este dificil să accepți toate aceste lucruri și să continui să faci lucrurile pe care ți-ai propus să le faci.
Iar dacă o astfel de acceptare te seacă de energie, înseamnă că de fapt nu ai ajuns să accepți lucrurile și oamenii sunt așa cum sunt. Înseamnă că încă există rezistență la starea neutră a lucrurilor din jurul tău.
Ce se întâmplă când accepți lucrurile și oamenii așa cum sunt
Când ajungi la o astfel de acceptare, viața ta capătă alt sens și își pierd din sens lucrurile care, de obicei, te seacă de energie.
Ajungi să înțelegi că nu are sens să judeci oamenii și să pui etichete pe orice și oricine.
Ajungi să înțelegi că nu are sens să te enervezi sau să te superi pe ceva ce s-a întâmplat pentru că, acel lucru care s-a întâmplat, ajungi să îl vezi exact ca pe acel lucru care trebuia să se întâmple. Chiar dacă ești sau nu de acord cu el.
Ajungi să nu mai vezi lucrurile ca bune sau rele, ci doar ca pe experiențe care te ghidează către punctul în care oricum ar fi trebuit să ajungi.
Când accepți lucrurile și oamenii așa cum sunt, ajungi să ai parte de libertate. Iar această libertate îți oferă oportunitatea să oferi orice sens dorești lucrurilor pe care le trăiești.
Imaginează-ți că te plimbi și că te îndrepți către un restaurant unde te vei întâlni cu prietenii tăi, pentru a lua cina împreună.
Ți-ai uitat telefonul acasă și nu poți verifica mesaje sau să comunici cu unul din prietenii cu care urmează să te întâlnești. Însă știi unde este locația și urmează să ajungi acolo în 15-20 de minute.
Dintr-o dată, vezi cum cerul se întunecă și, câteva minute mai târziu, începe o ploaie torențială. Este marți seara, ești undeva aproape de marginea orașului, într-un cartier nu foarte populat, și nu vezi niciun taxi pe stradă. Nici telefonul nu îl ai la tine.
Dacă nu accepți ploaia și situația așa cum sunt ele, îți vei spune că ai fost un fraier că ți-ai uitat telefonul acasă, că nu ai luat o umbrelă cu tine, sau că mai bine te urcai în taxi și că ajungeai mai repede acolo… dar ți-a trebuit plimbare.
În schimb, dacă accepți ploaia și situația, vei putea să oferi orice sens dorești experienței respective. Vei putea spune că nu te-ai mai plimbat de mult prin ploaie și chiar să te bucuri de hainele ude.
Altfel spus, nu vei lăsa acea experiență să îți schimbe starea de bine în ceva negativ.
Motivul pentru care acceptarea este atât de dificilă
Nu îți imagina că acceptarea este ușoară. De fapt, îți recomand să încerci să accepți toate lucrurile care vin către tine și să te bucuri de ele. Vei observa atunci dificultatea acceptării lucrurilor așa cum sunt ele.
În urmă cu câteva zile, m-am dus până în Cărturești, cu intenția de a discuta cu managerul de acolo pentru a organiza un club de carte.
Ajuns în Cărturești, abordez un angajat și îi spun ce intenție am. Mi se spune că managerul este în pauză și îi zic angajatului că pot să aștept. Peste câteva minute, angajatul revine și îmi spune să trimit mail către Cărturești.
Mi s-a părut penibil managerul, care nu a fost în stare să își mute fundul afară pentru 3 minute și să asculte ce aveam de spus. Și mai penibil de atât, mi s-a părut faptul că, managerul era deja afară (nu e chiar atât de dificil de înțeles că un om care poartă un tricou pe care scrie „Cărturești” de 50 de ori e manager) și că nu a vrut să vorbească cu mine. Dar s-a uitat la mine ca să vadă cine sunt.
După cum observi, mi-a fost dificil să accept situația respectivă.
Dacă o acceptam, în momentul de față nu scriam aceste lucruri despre ea. Dacă o acceptam, o vedeam ca pe o altă situație în care oamenii sunt așa cum sunt, nu cum vreau eu să fie, și mergeam mai departe.
Acceptarea este dificilă pentru că trebuie să acceptăm toate lucrurile, inclusiv pe acelea cu care nu suntem de acord. Iar aceste lucruri, specific cere cu care nu suntem de acord, sunt dificil de acceptat pentru că se bat cap în cap cu identitatea noastră.
Dacă eu am bun simț și tratez oamenii cu bun simț, când se întâmplă ceva la polul opus, simt că o iau razna. Însă am învățat că oamenii nu sunt ca mine și nu toată lumea are bun simț, iar asta m-a ajutat să accept astfel de situații.
A doua zi, după situația din Cărturești, mi-a fost mai bine. Nu am mai simțit că îmi vine să îl pocnesc pe manager și m-am liniștit. În trecut, păstram astfel de sentimente negative în mine pentru săptămâni bune și ajungeam să urăsc oamenii.
În schimb, cu cât accept mai mult că oamenii și lucrurile sunt așa cum sunt, cu atât sunt mai echilibrat și mai prezent.
Beneficiul principal: Mai puțin stres și anxietate
Cu cât accepți mai mult că lucrurile sunt așa cum sunt, cu atât ești mai prezent.
Dacă nu accepți că un om este nesimțit și că a avut comportamentul pe care l-a avut din diverse motive, oricare ar fi ele, fără să trebuiască să le înțelegi, vei ajunge să te gândești la toate motivele pentru care a fost nesimțit, să te stresezi, să îți pui la îndoială valoarea, să sapi după experiențe din trecut asemănătoare și tot așa…
Lucrurile pe care ceilalți le fac în direcția ta spun mai multe despre ei decât despre tine. Tot ce îți fac oamenii nu are legătură cu tine, ci mai degrabă cu ei.
Când înțelegi asta, ajungi să te detașezi de orice ți se întâmplă (de fapt, nu ți se întâmplă nimic ție specific, ci doar se întâmplă lucruri în general), să te relaxezi, și să te bucuri de viață.
Când dai deoparte toate gândurile care te trimit către trecut sau viitor, realizezi că aici și acum se întâmplă totul. Iar acest tot care se întâmplă nu are nici cea mai mică legătură cu dorința ta despre cum ar trebui să fie lucrurile și oamenii din jurul tău.
Diferența dintre acceptare și resemnare
„Dacă eu accept că lucrurile sunt rele, orice ar însemna asta, cum ajungem să trăim într-o lume mai bună?”
Poate că o astfel de întrebare apare în mintea ta. Pentru mine, o astfel de întrebare are foarte mult sens și reprezintă punctul de trecere dintre resemnare și acceptare.
Când ești resemnat, ajungi să fii dezamăgit de felul în care sunt lucrurile. Iar asta nu înseamnă acceptare. Când ești dezamăgit, nu ai acceptat că lucrurile sunt așa cum sunt și tu vrei să le schimbi. Însă pentru că nu poți să le schimbi, ajungi la resemnare.
Să accepți lucrurile și oamenii așa cum sunt nu înseamnă că nu îți mai trăiești viața. Dimpotrivă, acum că știi cum stau lucrurile și ai acceptat situația, ai libertatea să te deplasezi în spațiul din jurul tău (realitatea ta) după cum poftești.
Așa cum spuneam, acceptarea că lucrurile și oamenii sunt așa cum sunt îți oferă oportunitatea să dai orice sens trăirilor tale și, în urma acestui sens, poți să acționezi în orice direcție îți dorești.
În schimb, când te-ai resemnat, libertatea ta de acțiune dispare.
Cum să îți ajuți mintea să accepte lucrurile pe care nu le poți schimba?
Răspunsul la această întrebare se află în întrebare.
Atunci când conștientizezi că trecutul nu se poate schimba, renunți (you let it go) la a încerca să îl mai schimbi. Atunci când conștientizezi că oamenii (în special cei cu care nu ai nicio relație) nu se schimbă doar pentru că tu crezi că ei ar trebui să o facă, renunți la a încerca să îi mai schimbi.
Când vine vorba de experiențe și trăiri, este imposibil să schimbi ceva ce s-a întâmplat, chiar dacă s-a întâmplat în urmă cu două secunde. Iar atunci când vine vorba de oameni, schimbarea pornește dintotdeauna de la persoana care ar trebui să se schimbe.
Tot ce poți face tu este să fii un punct de referință pentru ceilalți iar astfel să îi inspiri să se schimbe.
Singurul lucru pe care îl poți schimba este felul în care te uiți la trăirile pe care le ai. Fă asta și lucrurile pe care nu le poți schimba vor ajunge să se schimbe.
Cu prietenie și optimism,
David
