Amintirile reprezintă memoria vizuală a întâmplărilor din trecut. Multe persoane încearcă să uite sau să reprime amintiri, fapt extrem de greu, aproape imposibil pentru că, indiferent că sunt triste sau fericite, amintirile fac pate din noi.
Sunt o sumedenie de motive pentru care ai vrea să dai o amintire uitării, dar datorită lor ai parte de emoţii şi sentimente, datorită întâmplărilor din care rezultă iţi formezi o personalitate, un caracter, ajungi persoana care eşti în momentul prezentului.
Amintirile reprezintă jurnalul vieţii, memorii captate în creier de-a lungul întregii vieţi. Încă din momentul naşterii şi până la bătrâneţe creierul tot înregistrează, fie că vrei sau că nu vrei. Se spune că memoriile vechi sunt înlocuite de unele noi, dar acest lucru nu se întâmplă şi în cazul amintirilor profunde, acestea fiind păstrate în acel loc numit „cutia cu fericire„.
O singură cheie pentru o singură cutie, eşti singurul care are acces la amintirile tale, singurul care le poate dezvălui, singurul care le poate îngropa. Eşti singurul care are acces la jurnalul vieţii. Cea mai mare valoare o capătă atunci când atingi apogeul, în acel moment fiind inscripţionate cele mai multe amintiri, cele mai frumoase chiar, în jurnalul vieţii.
Ajuns la bătranete, începi să citeşti jurnalul, delectându-te cu cele mai frumoase amintiri de care ai avut parte, amintindu-ţi cum erau vremurile de altă dată, momentele prin care ai trecut şi ce au reprezentat pentru tine acele momente. Cu sufletul plin de regret sau nu, îţi aduci aminte de toate cu zâmbetul pe buze şi cu lacrimi în ochi arzi de nerăbdare să le povesteşti nepoţilor o nouă veche întâmplare.
