Skip to content
Obișnuiam să alerg foarte mult. Cred că am alergat peste 2000 de kilometri până acum și am finalizat câteva competiții de anduranță, cea mai dificilă fiind un ultra-maraton montan de 64 de kilometri.
Însă din moment ce obișnuiam să alerg pe asfalt, în ultimii ani am început să simt durere în oase și acela a fost semnul meu că ar trebui să mă opresc. Eventual, am descoperit banda de alergare și, pentru o perioadă, m-am bucurat că nu am mai simțit durere în timpul alergării.
În urmă cu câteva zile, eram pe banda de alergare, alergând câțiva kilometri. Am perioade când mă duc la sala de forță doar ca să alerg. De fapt, acesta este singurul motiv pentru care merg la sala de forță.
Când încep să alerg, mintea mea începe să se gândească la tot felul de lucruri.
De data aceasta, mi-am adus aminte de un concept de care îmi păsa tare mult când mă antrenam pentru maratoane.
Atunci când alergi și simți oboseală, un omuleț apare în mintea ta și schimbă tot ce gândești, spunându-ți că trebuie să te oprești din alergare. Îți spune că înghețata este mult mai bună decât alergarea. Îți spune că ai alergat destul și că nu mai este nevoie să continui.
„Hei David. Doar ce ai trecut de 10 kilometri. Poate că este timpul să te oprești, să îți cumperi niște Pepsi, și să mergi acasă să te relaxezi.”
Acesta este omulețul din mintea ta.
Toți avem un astfel de omuleț. Însă, poate că în cazul tău nu apare ca un omuleț. Poate este un balon. Sau poate este doar o voce.
Atunci când auzi această voce încurajându-te să faci ceva ce nu vrei să faci, trebuie să îți dai seama că este doar o voce. Este doar un omuleț sau un balon care încearcă să îți influențeze comportamentul și să schimbe ce gândești.
Să fii conștient de vocea respectivă ar trebui să te mențină atent la sarcina ta și să continui.
Însă, în același timp, să fii conștient de ea te face să crezi că ai o voce în minte, un omuleț care încearcă să îți schimbe comportamentul. Fix această conștientizare este ce oferă valoare lucrurilor care întâmplă în mintea ta.
De îndată ce am realizat că această idee nu mai face parte din viața mea, am devenit recunoscător.
Poate că înseamnă că în cele din urmă am învins omulețul și a plecat. Poate că înseamnă că omulețul a amuțit atât de mult încât nu îi mai aud vocea.
Într-un fel, am încetat să acord atenție oricărui lucru pe care omulețul îl zicea și acum nu mai este nicio voce. Nu îmi mai șoptește nimeni nimic, spunându-mi că trebuie să mă opresc din lucrurile pe care mi le-am propus.
Vocea aceea este peste tot
Vei auzi acea voce când gândești, când mănânci, când conduci, când dansezi, când lucrezi.
Vei auzi acea voce de fiecare dată și nu este ce crezi că este. Poate fi conectată la gândurile tale, însă nu sunt gândurile tale.
În cazul meu, nu mi-am propus niciodată că vreau un omuleț imaginar, care oricând mă simt obosit, să îmi spună să mă opresc și să fac altceva. Nu mi-am propus niciodată asta. Însă acel omuleț apăruse oricum.
Vocea respectivă este conectată la tot felul de concepte.
De exemplu, frica.
Îți poți spune că frica este un mecanism de protecție și să ai această idee ca un concept care să îți ghideze fiecare acțiune.
Însă atât timp cât gândești că frica este un mecanism de protecție, prin intermediul acestui gând vei crea valoare în jurul conceptului de frică și vei folosi cuvinte precum „mecanism de protecție” ca un declanșator care îți va ghida atenția.
Prin mutarea atenției pe mecanismul de protecție, te vei concentra (conștient sau nu) pe frică.
Să luăm ca exemplu curajul.
Te poți gândi că curajul este abilitatea de a face față fricii și de a trece peste. Acesta este exact opusul a ce vorbeam mai devreme.
Însă atât timp cât te gândești la curaj în termeni de frică, prin intermediul acestor gânduri vei crea valoare în jurul conceptului de frică și vei folosi cuvântul „curaj” ca un declanșator care îți va ghida atenția.
Este același lucru, doar că are un ambalaj diferit.
Tu nu ești vocea din mintea ta
Unul din miturile societății este că vocea pe care o auzi în mintea ta este a ta.
Nu chiar.
Tu ești cel care ascultă vocea din mintea ta. Nu este ce gândești.
La fel cum nu ești ecranul la care te uiți acum, în timp ce citești aceste cuvinte, la fel tu nu ești vocea din mintea ta.
Acceptă această analogie a ecranului cu vocea și încearcă să vezi vocea din mintea ta ca pe ceva la care te uiți. Vocea respectivă nu este ce gândești.
De îndată ce faci asta, asociază vocea din mintea ta cu un personaj și împrietenește-te cu el. Oferă-i un nume și un sex. Data viitoare când vocea din mintea ta îți sugerează să faci ceva, ia-o ca pe un sfat, nu ca pe ceva ce trebuie să faci.
Fii conștient de această diferență.
Tu nu ești vocea din mintea ta. Tu ești cel care ascultă vocea din mintea ta.
Cu prieteni și optimism,
David
