Cu toţii suntem egali, din orice punct de vedere, în rest e vorba de cum evoluăm fiecare în parte.
Trăim într-o lume în care banul pare a fii la putere, iar dacă tu vezi lumea în acest fel e pur şi simplu trist. Există multe alte unghiuri din care o putem privi. Într-adevăr, primul lucru pe care îl observi la cineva este partea exterioară, definită desigur de partea materială, dar dacă nu eşti curios să descoperi ce stă dincolo de partea exterioară, atunci problema e la tine, una gravă, o problema pe care o numesc “universul iluziilor”. Toţi am avut momente în care am fost dezamăgiţi de persoane apropiate şi am început s-o luăm razna, să vedem doar ce vrem să vedem; acesta este universul iluziilor.
Spuneam că putem privi din mai multe unghiuri.
În primul rand aş putea spune că toţi suntem oameni; ce e diferit în asta? Desigur că sunt multe diferențe, dar din depărtare acestea nu se observă. Toţi avem membre, toţi dispunem de cele cinci simţuri, toţi avem aptitudini si abilităţi, defecte şi calităţi.
În al doilea rând aş putea spune că toţi facem parte dintr-o familie, toţi am evoluat din maimuţă (sau nu, oare chiar am fost maimuţe cândva?), toţi trăim în acelaşi univers, pe aceeaşi planeta, în aceeaşi epoca.
Un alt unghi din care putem privii ar fi momentul în care ne naştem. E primul moment când poţi deosebi două persoane, iar în acel moment suntem absolut egali din orice punct de vedere.
Ideea stă în faptul că, daca laşi diferenţele să te afecteze nu o să reușeşti niciodată sa evoluezi, nu o să reuşeşti să te întreci pe tine, sa devii un tu mai bun.
