Cât de bine poţi să vizualizezi tot ceea ce se întâmplă în momentul de faţă? Cât de mult poţi să intuieşti viitorul cu ajutorul imaginaţiei? Care-i nivelul creativităţii tale şi cât de mult poţi folosi asta astfel încât să îl poţi considera un atu, astfel încât să te dezvolte?
Hai să facem un exerciţiu de vizualizare. Când îţi spun să te gândeşti la un singur lucru, sau mai bine zis la o singură activitate, sau şi mai bine la primul lucru care-ţi vine efectiv in minte, la ce te gândeşti? Care-i lucrul acela spontan care ţi se iveşte în minte? Este un singur lucru sau mai multe, face parte dintr-un altul sau el reprezintă sursa provenienţei celorlalte, e static sau mişcător, te face să vrei mai mult sau pur şi simplu te lasă cu gura căscată, e strălucitor sau tu eşti singurul care-l observă, te reprezintă sau nu are nicio legătură cu tine?
De obicei, când îţi imaginezi ceva sau când te gândeşti la ceva, acel ceva face parte din tine, e ceva ce îl doreşti in viaţa ta, sau pur şi simplu îl vrei mai mult, dar oricare din lucrurile de mai sus ar fi, trebuie să fi conştient de faptul că te completează, este ceea ce ţie îţi lipseşte sau pe scurt, este ceea ce pe tine te face să te simţi complet.
Se presupune că în timp ce citeai ce am scris mai sus ar fi trebuit să-ţi creezi în minte o imagine. E un exerciţiu interesant care te face sa te descoperi, dar daca nu este spontan rezultă că-ţi va oferi timp de gândire şi atunci când ceva te caracterizează şi nu ești de acord cu asta începi s-o gândeşti, s-o transformi în ceva ce crezi că ţi-ar conveni cu toate că nu te reprezintă, tocmai din această cauză trebuie să fie spontan.
Când am făcut acest exerciţiu de vizualizare, primul lucru pe care l-am avut în minte arăta cam în felul următor: mă imaginam ca fiind în permanenţă călător, că aş vizita fiecare peisaj, indiferent că e descoperit sau nu, iar în secundele respective în care aş admira aş absorbi cât mai multă informaţie, fiecare formă, culoare, sclipire, fiecare nuanţă ce mi-ar sări în ochi ar fi devorată de imaginaţie cu o imensă satisfacţie, ca şi cum aş avea un orgasm vizual la nivelul retinei.
Se spune că a ne hrăni cu vise nu e bine pentru că este posibil să ajungi să trăieşti hrănindu-te cu ele, dar nici fără ele nu se poate, pentru că ele ne alimentează creativitatea, imaginaţia şi datorită lor ne automotivăm.
