Diploma este irelevantă și nu îți afectează succesul

Probabil că nimeni nu înțelege importanța educației pentru că toată lumea spune că sistemul educațional nu te pregătește pentru următorul pas. Iar asta face diploma să fie irelevantă.

Uite cum definesc eu studiile și succesul:

• Studii = procesul prin care asimilezi o informație într-o instituție de învățământ, având ca rezultat o hârtie (diploma sau certificatul).
• Succes = sentiment de satisfacție ce reflectă rezultate (pozitive și așteptate) conectate la un set de abilități.

Prima dată când am simțit că studiile nu mai sunt relevante pentru succesul personal sau profesional a fost atunci când m-am lovit de un sistem educațional învechit. Mai exact, atunci când am avut examenul de bacalaureat. Nu am înțeles cum mă poate ajuta să învăț peste 20 de texte, cuvânt cu cuvânt, doar pentru a trece la următoarea etapă.

Încă nu înțeleg. Și pun pariu că nici tu nu înțelegi. Și mi se confirmă că probabil nimeni nu înțelege pentru că mai toată lumea spune că sistemul educațional nu te pregătește pentru ce urmează după.

Sistemul educațional nu te pregătește să negociezi, să știi cum să îți plătești taxele, să îți descoperi pasiunile, să ai relații de calitate, să atragi clienți în jurul unei activități, să fii valoros pentru cei din jurul tău. Sistemul educațional nu te pregătește pentru niciunul din lucrurile acestea, iar lista poate continua.

Sistemul educațional te pregătește să fii sclav. Timp de 10 ani ești obligat să stai între patru pereți și să te comporți într-un anumit fel. Iar acele comportamente sunt definitorii pentru ce se întâmplă după ce părăsești sistemul educațional.

A sta între patru pereți este un comportament. A vorbi doar când ești întrebat este alt comportament. A fi tratat cu note de la 1 la 10 este alt comportament. Comportamente care, de cele mai multe ori, nu au nicio treabă cu felul în care ești tu ca om și cu felul în care ar trebui să te dezvolți. Ci, mai degrabă, au legătură cu o sclavie corporatistă ale căror reguli sunt simple: muncești minim 8 ore pe zi și câte 5 zile pe săptămână, sistem piramidal în care înaintezi în funcție de vechime, număr fix de zile libere, etc.

Dacă toate aceste lucruri ți se par normale, înseamnă că sistemul educațional a reușit să te educe în direcția sclaviei corporatiste.

Și mi se pare fantastic cum tu ești orbit de faptul că regulile anterior menționate ar trebui să se plieze pe fiecare om în parte, având în vedere că oamenii sunt atât de unici și diferiți.

Mă uit doar la simpla diferență dintre introverți și extroverți și îți pot spune că un extrovert lucrează fantastic de bine într-o echipă, alături de oameni, în timp ce un introvert lucrează fantastic de bine remote, când se află singur.

Iar înainte de a trece mai departe, am o situație la care mă gândesc și la care încă rumeg. Mi-ar plăcea să te gândești și tu la ea.

Sistemul educațional educă pe toată lumea în aceeași direcție. Însă unii oameni reușesc să se rupă de sistemul educațional și să își creeze propriile reguli. Iar aici am cele două idei pe care le tot rumeg:

1. Dacă sunt câțiva oameni care au reușit să își creeze propriile reguli, înseamnă că toată lumea ar putea face asta. Corect? Iar asta mă face să mă gândesc că sistemul este dezvoltat pentru acei oameni care sunt leneși, care nu sunt creativi, și așa mai departe.
2. În același timp, poate că sistemul educațional, prin faptul că nu a încurajat (de exemplu) creativitatea, nu toată lumea a putut să își dezvolte o latură creativă, iar cei care nu au putut, au continuat cu regulile oferite de sistemul educațional.

Sistemul educațional și importanța falsă a unei diplome

Diploma reprezintă un fel de end game către care toți vrem fantastic de mult să ne îndreptăm și muncim ca nebunii să ajungem acolo.

Este cea mai idioată iluzie. Muncești ca un nebun pentru un carton, iar prin faptul că faci acest lucru atenția ta stă doar la cartonul respectiv, nicidecum la un set de abilități pe care trebuie să îl dobândești.

Iar folosirea unei diplome pe post de momeală funcționează atât de bine încât suntem dispuși să facem orice pentru a o obține. Ba mai mult de atât, suntem dispuși să facem orice fără să procesăm prea mult acest orice.

Mă gândesc la experiența mea din cadrul facultăților prin care am trecut (și pe care nu le-am terminat).

În primă fază, după terminarea liceului, am ales să mă înscriu la facultatea de Automatică, Calculatoare și Electronică. Tot ce îmi doream să învăț era programare, însă ca să pot face asta, trebuia să învăț și chimie, fizică și alte materii irelevante. După un semestru am luat decizia de a schimba facultatea. Și am ajuns la Finanțe Bănci, trecând printr-o experiență asemănătoare. Acolo am rezistat doi ani.

Mi s-a confirmat cât de irelevante sunt materiile respective atunci când, la câțiva ani după experiența respectivă, m-am lovit de piața de joburi și de lucrurile pe care companiile și le doresc de la un angajat.

Ca programator front-end (pentru că asta îmi doream) trebuie să știi HTML, CSS și un framework JavaScript. Iar lucrurile ăstea sunt obligatorii. După, intervin și alte limbaje de programare, însă chimia și fizica nu au nicio treabă!

Diploma de coach, nutriționist, trainer

Atunci când ești plictisit și vrei să îți oferi un titlu care să spună mai multe despre cât de plictisit ești, te gândești să investești o sumă de bani într-o educație non-formală iar la sfârșit ți se oferă același carton care atestă cine ești.

Dacă la sfârșitul facultății diploma respectivă îți oferă un titlu generalist, acum lucrurile se schimbă.

Mi se pare stupid cum unii oameni aleg să treacă câteva luni (sau câțiva ani) printr-un curs și să plătească mii de euro unei instituții doar pentru a avea acces la o experiență și pentru a avea titlul de coach, nutriționist sau trainer.

Și nu mi se pare stupid pentru că ar fi ceva rău. E fantastic să îi poți ajuta pe ceilalți în fiecare din cele trei contexte.

Însă mi se pare stupid să crezi că diploma respectivă te face să fii coach, nutriționist sau trainer. Mai mult, mi se pare stupid să investești atât de mulți bani într-o astfel de direcție, când, de fapt, direcția respectivă nu îți oferă nimic mai mult decât o informație organizată sub o formă simplă.

Tot ce am învățat până acum, am învățat pentru că am vrut să înțeleg niște lucruri sau să pot să fac niște lucruri.

Ajungi să fii coach atunci când ajuți oamenii, nu doar pentru că ai diploma. Și doar ajutând oamenii înveți cum să ajuți oamenii să aibă rezultate reale, care să fie în interesul lor și care să se plieze pe nevoile lor. Același lucru se aplică și pentru trainer sau nutriționist.

Și sunt total de acord cu faptul că o instituție te poate învăța astfel de lucruri, însă informația brută pe care ți-o oferă o instituție este disponibilă gratuit oriunde pe internet. Iar dacă pui accent pe acele abilități de care povesteam la începutul articolului (să negociezi, să știi să îți plătești taxele, să îți descoperi pasiunile, să ai relații de calitate, să atragi clienți în jurul unei activități, să fii valoros pentru cei din jurul tău), vei ajunge să ai acces la oameni valoroși care să îți pună la dispoziție informațiile pe care le cauți.

Suntem atât de orbiți de diplome încât, de cele mai multe ori, considerăm că altfel nu se poate.

Aveam un prieten care e genul acela de om care muncește din greu pentru lucrurile pe care și le dorește. Voința lui e atât de puternică încât poate să se antreneze pentru ultra-maratoane și să le și termine. Însă atunci când vine vorba de educație, preferă să apeleze la o instituție care să îi ofere diploma.

Țin minte că a trecut printr-un curs de formare de coach de câteva luni și altul de NLP de 8 luni, în fiecare investind cel puțin 2000 de euro.

În schimb, uite o alternativă la diploma ta.

Cum ar fi ca în loc să dai 2000+ euro pe formarea într-o instituție, să faci puțin research, să găsești informația de care ai nevoie pentru a începe, iar apoi să folosești cei 2000 de euro pentru a descoperi de unul singur ce se întâmplă acolo?

În primul rând, nici nu vei ajunge la o sumă atât de mare. În al doilea rând, vei înțelege pe propria piele ce se întâmplă.

E ca atunci când vrei să vorbești în fața oamenilor, însă alegi să treci printr-un curs numit Train The Trainers doar pentru că ți se oferă diploma și te numești și tu trainer. În schimb, ai putea să alegi orice carte care vorbește despre abilitățile unui trainer sau public speaker, să citești cartea, să îi faci un rezumat și să începi să vorbești în fața oamenilor ținând cont de ce ai citit acolo.

Sau te cunoști atât de puțin și ești atât de debusolat în legătură cu propria persoană încât ai nevoie ca toate aceste diplome să îți reamintească cine ești?

Valoarea curiozității, pasiunii și perseverenței

Curiozitate, pasiune și perseverență.

Niciunul din aceste trei lucruri nu îți vor fi oferite într-un sistem de educație formal. Iar sistemele de educație non-formală pornesc de la ideea că deja ești curios, pasionat și perseverent. Așa că este responsabilitatea ta să faci ceva în direcțiile acestea.

Suntem în punctul în care, dacă ai curiozitatea să descoperi lucruri, vei ajunge să îți descoperi cea mai puternică pasiune. Iar dacă știi care este cea mai puternică pasiune pe care o ai și înțelegi cum o poți folosi pentru a îi ajuta pe ceilalți, singurul lucru care lipsește este perseverența.

Fii curios să îți descoperi cea mai puternică pasiune, iar apoi muncește constant în direcția respectivă.

Voi sparge formula în trei bucăți pentru a te ajuta să o procesezi mai bine:

1. Fi curios;
2. Descoperă cea mai puternică pasiune;
3. Muncește constant.

A fi curios este o stare de spirit pe care, dacă nu o ai, ar fi bine să investești în dezvoltarea ei. Curiozitatea este acea stare de spirit care te face să vrei mereu să descoperi, să înțelegi cum funcționează lucrurile, să poți să înlături misterul din spatele unui mecanism.

Curiozitatea este conectată la felul în care ajungi să îți descoperi cea mai puternică pasiune.

A descoperi cea mai puternică pasiune pe care o ai înseamnă a investi timp și energie în experimentarea a tot felul de activități. Cu cât experimentezi mai mult, cu atât înțelegi mai bine tipurile de activități la care ai acces și față de care ai o anumită chemare. Curiozitatea te va ajuta să investești atât timp cât este necesar (poate chiar câțiva ani) până îți vei descoperi cea mai puternică pasiune.

Iar odată descoperită, tot ce trebuie să faci este să înțelegi cum o poți folosi pentru a îi ajuta pe cei din jurul tău. Și va trebui să muncești constant în această direcție.

Într-un final, vei avea rezultate precum satisfacție personală și profesională, un stil de viață construit în jurul pasiunilor tale și independență financiară. Și vei ajunge la ele doar cu răbdare.

„O viață calmă și modestă aduce mai multă fericire decât căutarea succesului combinată cu o neliniște constantă.” – Einstein

Suntem educați în așa fel încât să vrem să avem cantități mari de bani. Iar atunci când nu avem acces la cantitățile respective de bani, legăm lipsa lor de starea de spirit pe care o avem și dintr-o dată nu ne mai simțim fericiți.

A fi de succes nu înseamnă a face bani grămadă. Succesul este conectat la multe alte lucruri, iar banii sunt un rezultat al faptului că suntem de succes. Mai mult de atât, acea cantitate mare de bani la care multă lume visează ajunge să facă parte din realitatea ta doar când reușești să dezvolți un serviciu sau produs care ajunge la multă lume, nu pentru că ai diploma. Și pun pariu că sistemul educațional nu te învață asta. În schimb, te învață că e important să ai mulți bani.

Succesul poate avea legătură cu relațiile din jurul tău. Cu cât de bine poți ajuta pe cineva. Cu cât de mult îți sunt apreciate picturile. Cu cât de mult reușești să faci din ceea ce îți propui. Iar fiecare din aceste lucruri nu sunt conectate la o cantitate fantastică de bani. Însă asta nu înseamnă că o să mori de foame, ci doar că nu o să te îmbogățești peste noapte.

Și îți recomand să nu pornești la drum cu nevoia de a face bani, indiferent că ai 20 sau 45 de ani.

Pornește la drum cu felul în care îți dorești să fii de succes și conectează această dorință la pasiunile tale. Probabil că începutul va fi dificil, însă odată ce lucrurile încep să funcționeze, satisfacția respectivă va fi incomparabilă.

Cu prietenie și optimism,
David