Skip to content
Trăim într-o societate în care am fost învățați să ne comparăm cu orice. Ne comparăm cu ceilalți și cu ceea ce au ei. Pentru că, în cele din urmă, nimeni nu ne va plăcea așa cum suntem pentru că societatea vrea să știi că felul în care ești nu este acceptabil. Și asta este cea mai mare minciună care ți-a fost spusă.
Dacă vrei să fii plăcut de alții, trebuie să te schimbi și să te adaptezi. Trebuie să îți schimbi personalitatea sau felul în care arăți. Este trist să vezi atât de mulți oameni purtând machiaj doar pentru a ascunde o anumită imperfecțiune.
Acea imperfecțiune te face să fii cine ești. Nu ești perfect și nu vei fi niciodată perfect. Imperfecțiunile tale sunt o parte importantă a personalității tale și te vor ajuta să devii o persoană uimitoare dacă le lași să se manifeste.
Ni s-a spus că ar trebui să ne străduim să fim perfecți.
În ochii societății, a fi perfect înseamnă a fi identic cu exemplele pe care societatea le oferă. Dacă ești diferit de exemplele acestea, înseamnă că nu ești perfect și trebuie să schimbi ceva la tine.
Dar ar trebui să vezi perfecțiunea ca fiind unică și ar trebui să te străduiești să fii unic – adică să fii așa cum ești.
Nu te concentra asupra aspectului tău
Dacă te concentrezi asupra aspectului, vei ajunge într-o situație în care vei arăta ca toți ceilalți.
Nu-ți plac hainele pe care le porți? Vei merge la cel mai apropiat mall și îți vei cumpăra niște haine.
Nu-ți plac buzele tale? Veți merge la cel mai priceput estetician și îți va repara buzele.
Și ajungi să faci ceea ce fac ceilalți, astfel încât să fii ca toți ceilalți. În schimb, ar trebui să te concentrezi pe ce simți.
Poți spune că, dacă nu îți place felul în care arăți s-ar putea să nu te simți bine, dar asta face parte din minciuna cu care ai fost hrănit.
Ar trebui să te concentrezi asupra FELULUI ÎN CARE TE SIMȚI, nu pe modul în care te face să te simți aspectul tău. Vei putea să îți alegi hainele nu pentru că vrei să arăți bine, ci pentru că vrei să îți potrivești hainele cu modul în care te simți.
Bine vs. rău vs. perfect – felul în care ești este suficient
Așa cum am menționat anterior, ai fost învățat că perfecțiunea este ceva la care ar trebui să te străduiești să ajungi și că a fi perfect ar putea însemna a fi ca mulți alții.
Dar înainte de asta, ești învățat că lucrurile sunt bune sau rele, nu?
Dacă de obicei crezi că lucrurile sunt fie bune, fie rele, ești într-un loc în care viața ta este plină de durere și suferință.
Lucrurile nu sunt bune sau rele. Lucrurile sunt doar lucruri și modul în care te uiți la ele le face bune sau rele. Ceea ce înseamnă că tu decizi ce este bine sau rău.
Același lucru se întâmplă atunci când te uiți la tine. Nu ești bun sau rău, dar felul în care te privești dictează dacă ceva este în regulă cu tine sau nu.
Am fost învățați că nimeni nu ne va plăcea așa cum suntem. Și aceasta este cea mai mare minciună care ni s-a spus.
Oamenii te vor plăcea așa cum ești atâta timp cât nu ești răutăcios cu ei. Dar, pentru că nu îți place modul în care ești, vei comunica în mod constant acest lucru celorlalți oameni – ceea ce poate fi adesea văzut ca plâns, smiorcăit, sau dramă.
Asta înseamnă că oamenilor nu le place de tine când te plângi și ajungi să te plângi pentru că nu îți place de tine.
De exemplu, ai ajuns într-un punct în care nu îți mai place locul de muncă pe care îl ai. Deși meseria ta nu te definește, este un aspect important al vieții tale. Dacă începi să te plângi iar și iar despre cât de mult îți urăști locul de muncă, oamenii vor începe să te urască pentru asta.
Și ajungi să te plângi pentru că etichetezi lucrurile cu „bine” sau „rău”.
Lucrurile nu sunt bune sau rele. Sunt doar lucruri. Și nu ar trebui să acorzi prea multă atenție modului în care lucrurile sunt pur și simplu pentru că nu sunt altceva decât simple lucruri.
La fel de mult, nu e nimic rău sau bun la tine, pentru că ești mai mult decât „bun” sau „rău”. Ești o ființă unică și ar trebui să îți dai seama că ești mai mult decât „bun” sau „rău”.
Cu prietenie și optimism,
David
