Când îi urăști pe ceilalți, de fapt te urăști pe tine

Ți s-a întâmplat vreodată să vezi pe cineva pentru prima dată, în mod aleatoriu, pe stradă sau într-un restaurant, și să simți emoții negative față de acea persoană? Ce ai simțit a avut legătură doar cu tine. Îți voi explica imediat de ce, însă înainte de toate să explorăm motivele pentru care îi urăști pe ceilalți.

Și încă ceva. Vreau să menționez că cuvântul „ură” este un cuvânt puternic (probabil nepotrivit în aceste scenarii), însă îl folosesc pentru a defini orice sentiment negativ ai putea simți către cineva.

Cum ajungi să îi urăști pe ceilalți?

Totul pornește de la convingeri, așteptări, și reglarea emoțiilor.

• Convingerile

Convingerile tale, în comparație cu valorile tale, sunt contextuale. Poți crede că oamenii nu ar trebui niciodată să mintă atunci când sunt în biserică sau atunci când vorbesc cu un judecător, în instanță. Însă la fel de bine ai putea crede că oamenii ar trebui să mintă ca să îți protejeze familia.

Aceasta este o convingere.

Dacă ar fi o valoare, ar trebui să crezi că oamenii nu ar trebui să mintă niciodată, indiferent ce s-ar întâmpla.

• Așteptările

Atunci când crezi că oamenii nu ar trebui să mintă, însă aceștia o fac oricum, atunci se întâmplă ca așteptările tale să nu fie realizate.

Cu cât mai mulți oameni fac ceva ce se află la polul opus așteptărilor tale, cu atât sunt șanse mai mari să simți emoții negative față de aceștia.

• Reglarea emoțiilor

Dacă oamenii te mint chiar dacă le-ai spus că nu îți place să fii mințit, începi să simți emoțiile negative către cei care te mint.

Abilitatea ta de a îți regla emoțiile este felul în care gestionezi experiența emoțională de care ai parte.

Acestea fiind spuse, atunci când oamenii fac ceva la polul opus așteptărilor tale (care sunt generate de convingerile pe care le ai) și nu poți regla emoția negativă care iese la suprafață, ajungi să îi urăști pe ceilalți.

Felul în care îi vezi pe ceilalți prin experiențele tale anterioare

Convingerile tale sunt conectate la experiențele tale anterioare.

Pentru o secundă, imaginează-ți că ai fost mințit când erai mic. Părinții tăi te mințeau tot timpul, sperând că minciunile să te țină departe de pericole. Prietenii tăi te mințeau mereu, distrându-se pe seama naivității tale. Profesorii tăi te mințeai tot timpul pentru că voiau ca tu să înveți tot ce ei considerau important, chiar dacă ție nu ți se părea folositor.

S-a întâmplat atât de mult să fii mințit când erai mic încât, acum ca adult, urăști minciuna. Și o urăști atât de mult încât nu poți avea încredere în nimeni.

Toate aceste minciuni de care ai avut parte când ai fost copil te-au făcut să te uiți la oameni prin niște lentile foarte diferite. Nu mai ai încredere în nimeni, iar ca să poți avea încredere, testezi oamenii să vezi cine este demn de încrederea ta. Și cu cât o faci mai mult, cu atât se schimbă felul în care îi vezi pe ceilalți.

Ceilalți există pe baza percepției tale despre ei

Acum, în timp ce scriu acest articol, sunt în Velo Coffee (o cafenea în Brașov).

Dacă ai intra în cafenea și m-ai vedea, mintea ta ar crea diferite gânduri în funcție de ce vezi la mine.

Port un hanorac albastru, am căștile în urechi, și mă holbez la laptop. Am picioarele încrucișate și, din când în când, mai beau din freshul de portocale pe care îl am lângă laptop. Când mă vezi, mintea ta începe să gândească automat și îți sugerează tot felul de gânduri în funcție de experiențele tale anterioare.

Fără gândurile tale, eu nu aș exista. Mintea ta mă creează și îmi oferă viață. Mintea ta are nevoie să mă identifice ca să poată înțelege, înainte de orice, dacă reprezint o amenințare sau nu.

Mintea ta nu vede păianjenul din colțul camerei pentru că este un detaliu foarte mic pe care nu îl observă. În schimb, ceva ce este atât de vizibil, precum un alt om, este pus imediat în context și analizat într-o perioadă de câteva secunde de subconștientul tău.

Apoi mintea ta trage linie și vine cu un gând la fel de simplu precum „uite-l și pe tipul ăsta”, „nu sunt singur aici”, sau poate fi un gând mai specific precum „oare voi deranja această persoană dacă mă așez în celălalt colț al cafenelei”?

Toate aceste gânduri au legătură cu experiențele tale anterioare. Chiar dacă nu rezonezi cu situația de mai sus, gândurile tale sunt generate spontan în mintea ta.

Lumea nu te urăște – tu te urăști atunci când îi urăști pe ceilalți

Să continuăm cu exemplul anterior.

Imaginează-ți că intri în Velo Coffee și că mă observi. Chiar în acel moment, mintea ta îți sugerează gândul „uite-l pe tipul ăsta cum se holbează la laptop” și simți ceva negativ în același timp.

Acel sentiment negativ nu este despre mine.

Acel sentiment negativ este despre tine.

Ai acel sentiment negativ despre tine pentru că tu îl creezi. Eu nu am făcut nimic. Prezența mea este observată de mintea ta și, pentru că mintea ta are nevoie de informație cu privire la mine, începe să inventeze idei despre mine.

Acum gândește-te la cineva pe care chiar îl urăști (sau displaci). Gândește-te la toate motivele pentru care se întâmplă asta. Ia-ți câteva minute și fă o listă mintală ta cu toate motivele pentru care urăști sau displaci persoana respectivă.

Apoi ia fiecare motiv în parte și încearcă să înțelegi felul în care trecutul tău te-a dus într-un punct (emoțional, mintal, fizic și spiritual) în care ai astfel de gânduri negative.

Iar în final, adresează-ți următoarea întrebare: Toate aceste gânduri negative descriu persoana din fața ta sau descriu ceea ce simți cu privire la persoana din fața ta?

Dacă descriu ceea ce simți, atunci nu îi urăști pe ceilalți. De fapt, te urăști pe tine.

Este felul în care te uiți la tine care creează totul

Dacă te vezi ca o persoană care nu minte niciodată, atunci șansele sunt că te vezi și ca o persoană care nu acceptă minciuna.

Cu cât te identifici mai mult cu acea variantă a ta care urăște persoanele care mint, cu atât vei urî mai mult acești oameni. Și pentru că îi urăști pe cei care te mint, varianta ta care nu acceptă minciunile va absorbi toate emoțiile negative pe care le ai îndreptate către ceilalți.

Felul în care te uiți la tine este ceea ce te face să îi vezi pe ceilalți într-un fel sau altul.

Cu cât te identifici mai mult cu o variantă specifică a ta, cu atât vei avea convingeri mai puternice în jurul variantei respective. Și, prin urmare, vei întârii și emoțiile asociate respectivei variante.

Devino conștient de varianta ta care are cele mai puternici convingeri și încearcă să nu te mai identifici cu ea.

PS: Uite câteva idei la care să continui să meditezi

• Nu îi urăști pe ceilalți, te urăști pe tine. Și același lucru funcționează și pentru iubire. Nu îi iubești pe ceilalți, te iubești pe tine.
• Ce te face să te urăști?
• Ce te face să te iubești?

Cu prietenie și optimism,
David